Manual prim ajutor


PRINCIPIILE DE BAZA IN ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR
In toate cazurile de acordare a primului ajutor, este important sa se:
- asigure locul accidentului;
- ia masurile de prevenire pentru ca starea de fapt sa nu se inrautateasca;
- stabileasca contactul cu persoana bolnava sau accidentata;
- actioneze corespunzator cand persoana accidentata sau bolnava este lipsita de
cunostinta; aline durerea; stabileasca prioritatile.
ASIGURAREA LOCULUI ACCIDENTULUI
Personalul de prim ajutor trebuie, in primul rand, sa asigure securitatea persoanei
accidentate, a celor din jur, cat si a lui insusi. De fapt, aceasta inseamna scoaterea
persoanei accidentate din zona in care a avut loc accidentul, daca exista pericol de
incendiu, explozie etc.
PREVENIREA AGRAVARII SITUATIEI
– Pentru a preveni agravarea traumatismelor sau a bolii, personalul de prim ajutor
trebuie sa examineze accidentatul/accidentatii. Salvatorul va trebui sa evalueze situatia si
sa inteleaga cauzele care au provocat-o. Tratamentul stabilit a se aplica in urma acestei
evaluari nu trebuie sa contribuie la agravarea situatiei. Urmeaza cateva exemple asupra
modului in care personalul de prim ajutor trebuie sa gandeasca si sa actioneze pentru a
preveni agravarea situatiei in timpul tratamentului.
– Pentru a preveni sufocarea, asezati persoana care si-a pierdut cunostinta in
pozitie laterala, stabila.
– Hemoragia trebuie sa fie oprita rapid, pentru a preveni pierderea inutila a
sangelui. In cazul simptomelor si indiciilor de oase fracturate, personalul de prim ajutor va
lua masurile necesare pentru prevenirea agravarii fracturii si a perforarii pielii de catre
oasele fracturate.
– Cand temperatura aerului este scazuta, trebuie sa se previna scaderea inutila a
temperaturii corpului.
STABILIREA CONTACTULUI CU PERSOANA BOLNAVA SAU ACCIDENTATA
Cel ce acorda primul ajutor nu trebuie sa se lase constrans de spectatorii prezenti
in a acorda asistenta inutila sau exagerata. Totodata, nici nu trebuie sa evite acordarea
ajutorului de teama ca face ceva gresit.
Prima examinare trebuie sa evidentieze posibilele traumatisme fizice ale victimei.
Adeseori, aceste lucru este dificil, datorita starii psihice a accidentatului. Gandurile ii sunt
haotice si se concentreaza cu greu asupra celor spuse de personalul de prim ajutor.
Purtati-va calm, hotarat si cu incredere. In situatii concrete, este recomandabil sa actionati
in urmatorul mod:
- in timpul examinarii, tineti in mana dumneavoastra mana accidentatului, pentru
a stabili un contact fizic. Asezati mana cealalta pe pieptul sau pe abdomenul acestuia,
cand il intrebati daca are dureri in zona respectiva. Aceasta ii da posibilitatea sa
urmareasca mai usor examinarea efectuata de personalul de prim ajutor sau sa dea
raspunsuri clare;
- personalul de prim ajutor trebuie sa dovedeasca o atitudine optimista si, in
primul rand, sa-si exprime increderea ca detine controlul asupra situatiei, iar persoana in
dificultate va beneficia in curand de ajutor;
- din consideratie fata de celelalte persoane afectate si pentru a apara
accidentatul de incordare excesiva, in anumite situatii, este de dorit ca acesta sa fie
protejat fata de mediul inconjurator. In aceasta situatie, cei mai multi accidentati au nevoie
de un contact apropiat, de cineva care sa-i tina de mana, sa-i asculte.
INTERVENTIA IN CAZUL IN CARE O PERSOANA ESTE LIPSITA DE CUNOSTINTA
In aceasta situatie, viteza cu care se actioneaza este de cea mai mare importanta.
Examinarea si tratamentul trebuie sa fie efectuate rapid. Pentru ca ajutorul acordat sa fie
eficient, in primul rand trebuie efectuata o evaluare a semnelor, a indiciilor clare care
demonstreaza lipsa de cunostinta. Acest lucru se realizeaza numai prin studiu si pregatire.
AMELIORAREA DURERII
Durerile pot fi ameliorate prin aplicarea de bandaje, prin imobilizare si printr-o
transportare corespunzatoare.
PRIORITATI
In cazul in care exista mai multe persoane accidentate, este important sa stabilim
prioritatile, astfel incat primul ajutor sa se acorde cu prioritate persoanei celei mai grav
accidentate. Poate fi dificil de stabilit o linie corecta de prioritati, deoarece, cateodata, cei
care prezinta cele mai evidente traumatisme nu sunt neaparat si cel mai grav accidentati.
De asemenea, nici cei care atrag cel mai tare atentia prin tipete sau plansete nu sunt
intotdeauna cel mai grav afectati.
PENTRU A EVALUA GRADUL DE AFECTARE
1. Vorbiti cu accidentatul!
– Care este starea de constienta – pacientul este constient, coerent, confuz, obosit,
inconstient? – Are accidentatul dureri? Unde? – Isi poate misca accidentatul mainile si
picioarele?
2. Observati accidentatul!
– Exista semne de leziuni externe?
– Semnele externe dau vreun indiciu asupra gradului si tipului traumatismului?
– Accidentatul respira? Cum este respiratia? Normala? Greoaie (cu bolboroseli si
gemete)?
– Care este culoarea fetei?
3. Atingeti accidentatul!
– Palpati pulsul la incheietura mainii sau la gat. Este accelerat?
– Cum este pielea? Rece? Lipicioasa si umeda?
– Examinati corpul accidentatului si verificati daca sunt semne de fracturi.
4. Evaluati!
– Sunt amenintate functiile majore ale vietii
– starea de constienta, respiratia, circulatia sangelui?
5. Stabiliti prioritatile!
- Cine necesita tratament pentru salvarea vietii?
- Cine mai poate astepta?
MASURI DE AUTOPROTECTIE
Cei care acorda primul ajutor vin in contact direct cu persoane ranite, intoxicate sau
care pot suferi de o boala transmisibila. Ca atare, sunt necesare masuri de autoprotectie
pentru cel care intervine.
De aceea:
- La persoanele otravite cu substante toxice pulverizate: se va spala bine cu apa
curata fata acestora, inainte de a executa manevrele de respiratie artificiala.
- La persoanele intoxicate cu gaze intr-o incapere inchisa: inainte de a se acorda
primul ajutor, vom chema personalul de specialitate, pentru a scoate victimele din mediul
toxic. Prevenirea contaminari cu boli transmisibile prin sange (ex. hepatita B si SIDA):
- La manevra de respiratie artificiala: teoretic, singurul risc poate sa il constituie
sangele din gura victimei. Se aplica un material filtrant pe fata accidentatului.
- La oprirea hemoragiei: teoretic, singurul risc este numai daca cel care acorda
primul ajutor are rani.
In acest caz:
- isi va pansa ranile;
- daca accidentatul sangereaza si este inconstinet, se va apasa pe zona
hemoragica, utilizand un strat gros de tesatura sau se va face compresie cu mana
acoperita de un material impermeabil, pentru a se evita contactul cu sangele victimei;
- dupa ingrijirea unui accidentat, spalati-va cu grija mainile cu apa si sapun!
RESUSCITAREA CARDIO-PULMONARA
Resuscitarea trebuie sa fie efectuata numai pe indivizii care sunt in stare de
inconstienta, nu respira si prezinta o posibila intrerupere a circulatiei sangelui (nu au puls).
O persoana in aceasta situatie se afla in stare de coma.
Scopul resuscitarii este de a scoate pacientul din aceasta situatie si de a preveni
decesul.
ACTIONATI RAPID
Este extrem de important pentru creier sa aiba un flux continuu de oxigen. Celulele
creierului pot tolera numai o scurta intrerupere a fluxului de oxigen, de obicei intre 3-5
minute.
EXAMINAREA SI TRATAMENTUL
Scuturati umarul accidentatului si strigati: „Sunteti treaz?”.
Daca nu exista nici o reactie:
- strigati dupa ajutor; deschideti caile de acces ale aerului, vedeti daca pacientul
respira (pentru aceasta, folositi numai 5 secunde!).
Daca pacientul nu respira:
- palpati-i pulsul (pentru aceasta, folositi doar 5 secunde).
Daca nu respira, dar are puls:
- incepeti respiratia artificiala.
Daca nu respira si nu are puls:
- incepeti manevrele de resuscitare cardio-pulmonara. Pulsul este examinat la gat,
prin palparea cu degetul aratator si cel mijlociu pe partea laterala a Marului lui Adam, in
scobitura dintre trahee si muschiul gatului (artera carotida).
DESCHIDEREA CAILOR DE ACCES AL AERULUI
Cand persoana care acorda primul ajutor asigura deschiderea cailor de acces al
aerului, unei persoane in stare de inconstienta, in primul rind trebuie sa inlature toti corpii
straini vizibili, care obtureaza gura si gatul. Apoi, inclina spre spate capul accidentatului:
aseaza o mana pe frunte si cu doua degete de la cealalta mana ridica mandibula, fara a
inchide gura accidentatului.
RESPIRATIA ARTIFICIALA (metoda „gura la gura”)
– Dupa ce ati deschis caile de acces al aerului, verificati daca pacientul respira. –
Verificati daca pacientul are puls.
– Blocati narile pacientului intre doua degete; insuflati aer si verificati daca se ridica
cutia toracica. Folositi doua secunde pentru fiecare insuflare.
– Lasati aerul sa iasa afara si verificati daca se decompreseaza toracele. Mentineti
capul accidentatului in aceeasi pozitie.
RESUSCITAREA CARDIACA
– Gasiti locul de apasare corespunzator.
– Localizati sternul.
– Punctul de apasare va fi situat deasupra limitei inferioare a sternului, la o distanta
de 2 degete.
– Asezati palma mainii peste punctul de presare si cealalta palma peste prima.
Ridicati degetele de pe cavitatea toracica.
– Apasati drept in jos, de 80-100 ori/min.
– Apasati de sus in jos cca. 4-5 cm la o persoana adula. Daca pacientul nu respira
si nu are puls, executati 15 compresiuni externe ale pieptului la doua insuflatii
(resuscitarea cardio-respiratorie).
PLAGI SI BANDAJE
Pielea este un organ cu functii importante pentru viata. Dar factorii externi ii pot
cauza leziuni care necesita acordarea primului ajutor.
Dupa profunzime, se disting:
- taieturi simple, cu afectarea exclusiva a pielii;
- taieturi complexe, cand vatamarea cuprinde, dupa caz, oase, vase de sange,
nervi, tendoane, muschi sau organe interne.
DIFERITE TIPURI DE PLAGI
– Sfasierea, frecarea produc plagi superficiale. Daca nu se infecteaza, ele se
vindeca fara a lasa cicatrice.
– Inciziile adanci, provocate de taisuri ascutite, pot sangera din abundenta. Taietura
este de obicei curata. Sangerarea are un efect de curatare si, astfel, pericolul infectarii
este mic, daca obiectul care a produs rana nu a fost murdar sau ruginit.
– Penetrari prin strapungere (cu un cui, cutit, geam) cu o deschizatura mica de
intrare si un canal ingust de-a lungul taieturii. Atingerea organelor interne este frecventa si,
adeseori, impuritatile patrund adanc in tesuturi, marind riscul infectarii. Toate plagile
provocate prin injunghiere (ale pieptului sau abdomenului) trebuie tratate de medic, fiind
pericol de perforare. Tot mediul trebuie sa examineze si sectionarea incheieturilor, pentru
a se evita infectiile.
– Plagile provocate prin impuscare pot avea aspecte diferite, in functie de calibrul
armei si de viteza glontului. Cand este lovit de un glont, osul se sfarma. Orificiul de intrare
al glontului poate fi mic si adanc, iar cel de iesire poate fi larg si zdrentuit, tesuturile fiind
rupte si insangerate. Schijele provoaca o combinatie de rani zdrobite si rani adanci,
similare celor provocate prin impuscare.
COMPLICATII ALE PLAGILOR
– Sangerarea: va inceta de la sine in cazul taieturilor minore. Cand pierderile de
sange sunt mari, exista pericolul intreruperii circulatiei.
– Infectia: pielea este un invelis protector impotriva impuritatilor care pot patrunde
in corp. Cand pielea este rupta si intervenise infectia, plaga se inflameaza, temperatura
creste, tesutul se umfla si, dupa un timp, se formeaza o plaga purulenta.
– Vatamarile interne: datorita pericolului perforatiei, ca in cazul ranilor de cutit in
piept si abdomen sau infectarii articulare in cazul taieturilor in articulatii, toate aceste plagi
trebuie tratate de medic.
– Tetanos: plagile infectate, cum sunt cele zdrobite sau taiate, pot conduce la
tetanos, complicatie ce poate fi observata abia dupa cateva zile de la infectare.
PRIMUL AJUTOR IN CAZUL PLAGILOR PRIN TAIERE
– Acoperiti rana si opriti sangerarea;
- Tineti ridicata, pe cat posibil, zona afectata a corpului;
- Preveniti intreruperea circulatiei;
- Transportati ranitul la medic sau spital.
ACOPERITI RANA SI OPRITI SANGERAREA
Taieturile mici, deschise, pot fi tratate cu apa curata, cu apa si sapun. Marginile
deschise ale taieturii trebuie sa fie puse cap la cap, inainte de acoperirea plagii cu un
bandaj sau comprese. Daca taietura este mare si trebuie sa fie tratata de medic, persoana
care acorda primul ajutor trebuie sa curete rana si apoi sa aplice un bandaj curat. De
obicei, se acopera cu o compresa. Este important ca nimeni sa nu atinga interiorul
compresei cu degetele. Sangele, impuritatile, fragmentele de corpi straini nu se
indeparteaza, deoarece aceasta poate provoca o sangerare si mai mare, crescand
pericolul infectarii.
– Ca bandaj, folositi fasa, care se prinde in trei puncte. Bandajele trebuie sa fie
aplicate solid si sigur, dar nu prea stans, ca sa puna in pericol circulatia sangelui. Puneti
bandajul compresiv sau de sustinere peste taietura, in functie de tipul ranii.
– Prevenirea intreruperii circulatiei. In cazul taieturilor mari si al pierderilor masive
de sange, exista pericolul unei intreruperi a circulatiei (vezi prevenirea – la cap. „Fracturi”).
– In ceea ce priveste transportul persoanei accidentate – vezi cap. „Transportul
unui accidentat”.
BANDAJAREA
Inainte de a aplica un bandaj, trebuie sa stiti care este functia lui. Multe persoane
aplica bandajul numai pentru a acoperi aspectul neplacut al unei plagi. Un bandaj are
urmatoarele functii:
- protejarea impotriva infectiilor: bandajul pe rana;
- oprirea hemoragiei: bandaje compresive;
- protejarea taieturilor: bandaje de sustinere.
BANDAJUL PENTRU RANI/TAIETURI
Este format din 2 parti: o parte interioara si una exterioara. Bandajul interior trebuie
sa fie curat si sa acopere toata suprafata taieturii, pentru a o proteja de impuritati.
Compresele sterile sunt bune, in special ca bandaje interioare.
In cazuri de urgenta, se poate folosi o batista curata.
O compresa simpla, fixata cu o rola de tifon, este bandajul folosit in mod obisnuit.
Un bandaj exterior functioneaza ca un suport pentru bandajele interioare. La fel de bine se
poate folosi o banda elastica sau un bandaj elastic.
BANDAJUL COMPRESIV
Se foloseste pentru o taietura adanca – ce produce o hemoragie serioasa. Acoperiti
taietura cu bandaje curate. Asezati un obiect care sa exercite presiune (piatra, o bucata de
lemn) pe bandajul de deasupra ranii. Asigurati bandajul printr-o acoperire circulara.
Asezati ranitul intr-o pozitie ridicata. Apasati bandajul. In cazul unei hemoragii, un bandaj
exterior este asezat ca un bandaj compresiv (asa cum este descris la cap. „Hemoragii” –
Tratamentul in cazul hemoragiei externe). Acest bandaj exterior nu este neaparat necesar
sa fie steril.
BANDAJUL DE SUSTINERE
O rana a mainii se bandajeaza aplicand o compresa pe mana si o rola in palma..
Mana este sustinuta prin asezarea antebratului intr-o esarfa. Bratul trebuie sa fie ridicat in
pozitia diagonala. Acest bandaj trebuie sa protejeze zona afectata de traume externe.
Astfel, se vor reduce durerea si complicatiile. O banda elastica este foarte functionala ca
bandaj de sustinere.
INFORMATII GENERALE DESPRE BANDAJE
– Bandajele se folosesc fie ca sa acopere ranile si sa opreasca hemoragia, fie pentru
sustinere.
– Un bandaj se aplica cu multa siguranta, dar nu asa strans incat sa afecteze
circulatia. Evitati folosirea snururilor pentru fixarea bandajelor.
– Printr-o bandajare corecta se va evita frecarea ranii de pielea sanatoasa. O astfel
de frecare se poate produce, mai ales, la bandajarea picioarelor sau a mainilor.
– Nodul bandajului nu trebuie asezat niciodata pe rana. Cand bandajul se aplica
peste o articulatie, el trebuie sa aiba o pozitie inclinata. Aceasta pozitie este cea
mai confortabila pentru ranit, permitandu-i o mobilitate mai mare a articulatiei.
FRACTURILE
Scheletul uman este compus din aproximativ 220 de oase, legate intre ele prin
articulatii si muschi. O fractura sau ruptura poate fi cauzata de suprasolicitare, violenta
externa sau presiune.
TIPURI DE FRACTURI.
Persoana care acorda primul ajutor trebuie sa fie capabila sa deosebeasca o
fractura inchisa de una deschisa. La fractura inchisa, pielea nu este strapunsa, in timp ce
la cea deschisa apare plaga. Rana poate fi cauzata de o forta externa sau de fragmentele
osoase ce forteaza iesirea prin piele. Deosebim deci: fracturi inchise – fara rani deschise
in zona osului rupt (foto 1) si fracturi deschise – cu rani deschise peste fractura (foto 2).
SEMNE
– Pozitie nefireasca
– Miscare nenaturala
– Brat sau picior scurtat.
COMPLICATII.
Sangerarea. O fractura deschisa poate provoca sangerarea pielii, a muschilor sau
ruperea vaselor mari de sange. Si fractura inchisa poate provoca o sangerare, chiar
majora, dar se evidentiaza numai cand apare umflarea zonei vatamate.
Infectia. In cazul oricarei fracturi deschise, exista riscul infectarii. De aceea, cel ce
acorda primul ajutor trebuie sa actioneze corect si rapid.
Afectarea nervilor. Fragmente ascutite de os pot vatama nervii adiacenti, ceea ce
are ca efect paralizia sau pierderea sensibilitatii. Persoana care acorda primul ajutor
trebuie sa se gandeasca la aceasta in timpul tratamentului sau al transportului.
PRIMUL AJUTOR
– Opriti sangerarea si acoperiti rana.
– Imobilizati, pe cat posibil, partea vatamata.
– Preveniti intreruperea circulatiei.
– Transportati cu atentie accidentatul la spital.
IMOBILIZAREA CU ATELE
In cazul fracturilor oaselor lungi, ca cele ale gambei, coapsei, bratului si
antebratului, pentru a se mentine cat mai fixe, sunt necesare atelele.
Criteriile de care trebuie sa tineti cont:
- Atelele trebuie sa fie suficient de lungi ca sa imobilizeze articulatiile superioara si
inferioara focarului de fractura. De exemplu, pentru fractura de antebrat, atelele trebuie sa
cuprinda atat articulatia cotului, cat si pe cea a manii.
– Pentru a evita stransoarea si frecarea, captusiti atelele;
- Evitati intreruperea circulatiei;
- Atela trebuie sa fie rigida, dar nu prea grea. Ca materiale, puteti folosi: cartonul,
metalul, plasticul, ziare, paturi (infasurate).
IMOBILIZAREA FARA ATELE.
Pentru aceasta, se vor folosi materiale textile: esarfe, triunghiuri de panza etc. La o
astfel de imobilizare, pentru fracturile membrului superior se va folosi ca atela trunchiul, iar
pentru fracturile membrului inferior se va folosi ca atela membrul inferior sanatos.
PREVENIREA INTRERUPERII CIRCULATIEI.
In cazul aparitiei unei hemoragii, este important sa se previna intreruperea
circulatiei. Daca persoana care acorda primul ajutor este sigura de acest pericol, atunci:
- opreste hemoragia;
- aseaza persoana accidentata pe spate, cu picioarele ridicate si sprijinite, astfel
incat o cantitate suplimentara de sange sa se scurga dinspre picioare spre organele vitale
ale corpului;
- tine accidentatul acoperit, dar nu excesiv; calmeaza durerile;
- nu-i da lichide;
- chemand ajutor, transporta rapid accidentatul la spital.
FRACTURI ALE MEMBRULUI SUPERIOR
Pentru fracturile antebratului si ale incheieturii manii, este necesara o simpla
esarfa. Folositi doua esarfe in cazul fracturilor antebratului, bratului si claviculei. In caz de
urgenta, se poate folosi ca esarfa de prindere, o camasa sau o bluza.
FRACTURI ALE MEMBRULUI INFERIOR
Pentru fracturile de sold, sunt necesare, pentru imobilizare, doua atele; una
externa, de la subsuoara pana sub articulatia gleznei si una interna sau interioara, de la
radacina membrului fracturat si pana sub articulatia gleznei.
In cazul imobilizarii fara atele, se vor folosi materiale improvizate – esarfe, baticuri,
bucati de panza – cu ajutorul carora membrul inferior fracturat va fi fixat de membrul
inferior fara fractura. Se vor folosi pentru aceasta cca.5 bucati de panza, cu care se va
asigura fixarea in puncte diferite, incepand de la coapsa si pana la articulatia gleznei.
FRACTURILE COSTALE.
Aceste fracturi, atat cele deschise, cat si cele inchise, pot provoca leziuni ale cutiei
toracice, plamanilor si ale vaselor de sange. Desi s-ar putea ca fracturile sa nu fie vizibile,
accidentatul poate insa scuipa sange si spuma de sange, usor rozata.
Asezati un bandaj in jurul cutiei toracice, pentru mai multa stabilitate si pentru
alinarea durerii.
Fractura catorva coaste este serioasa si poate avea drept urmare oprirea
respiratiei.
FRACTURILE COLOANEI VERTEBRALE.
Aceste fracturi pot provoca leziuni ale maduvei spinarii, care au drept consecinta
paralizii.
Este foarte important ca salvatorul sa examineze pe cat posibil accidentatul la locul
unde s-a produs accidentul.
Posibilitatea unei fracturi de coloana se evidentiaza prin urmatoarele semne:
contractura musculara in zona fracturata, asociata sau nu cu deplasari evidente ale
vertebrelor. Ele pot fi insotite de urmatoarele simptome: amorteli sau lipsa de control
(paralizie) a unei zone a corpului, durere ca o sfichiuire de bici la nivelul gatului.
Lipsa de control sau amorteli ale corpului de la gat in jos evidentiaza o fractura a
coloanei cervicale.
Lipsa de control sau amorteli ale corpului de la mijloc in jos evidentiaza o fractura a
coloanei lombare. In situatia in care exista suspiciuni de fractura a coloanei vertebrale,
deplasarea accidentatului se va face numai daca este absolut necesar si numai pastrand
rectitudinea coloanei vertebrale.
PRIMUL AJUTOR IN ENTORSA GLEZNEI.
Cea mai frecventa entorsa este cea a gleznei.
Urmatoarele recomandari sunt aplicabile pentru toate entorsele:
- Ridicati piciorul afectat;
- Aplicati un bandaj elastic strans;
- Scadeti temperatura zonei afectate, prin aplicarea pachetelor cu gheata pe
bandaj.
Dupa acordarea primului ajutor, este necesar un examen medical.
HEMORAGII
Hemoragiile pot fi: externe si interne. Hemoragia interna nu este vizibila. O
persoana poate avea hemoragie interna din cauza ruperii vaselor de sange sau a
organelor interne.
HEMORAGIA EXTERNA
– Hemoragia masiva din artera: sangele se scurge in exterior in pulsatii, in ritmul
pulsului accidentatului. – Hemoragia venelor: un flux continuu de sange. – Hemoragia
capilara: o mica scurgere de sange care, de regula, se opreste singura. O rapida pierdere
a sangelui este mai periculoasa decat o hemoragie lenta si continua. In hemoragia
arteriala, sangele se scurge in afara, in pulsatii; pune viata in pericol si trebuie sa fie oprita
imediat. De asemenea, si hemoragia din venele mari poate fi periculoasa.
PRIMUL AJUTOR
– Exercitati presiune asupra punctului hemoragic.
– Folositi o compresa sau, in cazuri urgente, orice materiale textile curate
disponibile. Ridicati zona hemoragica si, in acelasi timp, presati rana bandajata.
– Asezati persoana accidentata in asa fel incat rana sangeranda sa fie mai sus
decat planul corpului. Sangerarea va fi, astfel, diminuata, iar in cazul sangerarilor capilare,
acestea se vor opri.
– Aplicati un bandaj compresiv. Puneti o compresa peste rana si strangeti apoi cu
clame. Asezati un obiect (piatra, o bucata de lemn) deasupra compresei si bandajati rana.
Bandajul trebuie sa fie aplicat stans, asa incat hemoragia sa se opreasca. Daca rana
continua sa sangereze, dupa aplicarea bandajului, mariti compresia printr-o curea, esarfa
etc.
– In cazul unei amputari, bratul sau piciorul se vor bandaja complet si se poate
aplica garoul.
– Daca este amputat un brat sau un picior, bontul trebuie sa fie complet bandajat.
Daca este posibil, odata cu accidentatul, bratul sau piciorul trebuie, de asemenea,
transportate la spital. Ele vor fi tinute la rece, intr-o punga de plastic pusa, la randul ei, intro
alta punga de plastic cu gheata si putina apa.
IMPORTANT IN CAZUL HEMORAGIEI MASIVE:
- datorita pericolului de intrerupere a circulatiei, asezati persoana accidentata
culcata pe spate, cu picioarele ridicate. O persoana lipsita de cunostinta trebuie
intotdeauna asezata intr-o pozitie laterala stabila;
- calmati durerile si imobilizati fracturile; - nu dati niciodata lichide unei persoane
accidentate si care prezinta o posibila intrerupere a circulatiei sangelui; protejati persoana
accidentata impotriva frigului.
Cand accidentatul prezinta o hemoragie masiva, opriti hemorgia si asigurati imediat
transportul acestuia la spital.
TRATAMENTUL HEMORAGIEI NAZALE
Hemoragia nazala se poate opri daca accidentatul sta in pozitie verticala, se
apleaca putin inainte si isi apasa cu degetele ambele nari, circa 5-10 minute.
ARSURI
Cauzele cele mai frecvente ce pot provoca leziuni prin arsuri sunt: accidente
casnice (apa fierbinte, ceai, cafea, grasimi); incendiile; accidentele de munca; accidentele
de masina, barca, avion; accidentele provocate prin electrocutare.
Gravitatea arsurilor se masoara in trei grade:
- arsurile de gradul I sunt leziuni superficiale; pielea este rosie, uscata si
dureroasa (asemanatore arsurilor obisnuite provocate de soare (foto 1).
- arsurile de gradul II conduc la leziuni mai profunde, dar care nu ajung la
straturile cele mai joase ale pielii. Tegumentele afectate sunt rosii si dureroase. Pe aceste
zone se formeaza basici umplute cu un lichid ce contine plasma, care se scurge in afara
vaselor mici de sange (foto 2). In cazul arsurilor prin oparire, se produce o combinatie intre
arsurile de gradul I si cele de gradul II.
- arsurile de gradul III: aici, leziunea patrunde si mai adanc, strabatand toate
straturile pielii. Aceste arsuri provoaca rani sau carbonizeaza suprafata arsa. Un accident
la bucatarie, spre exemplu, prin oparire cu un lichid clocotit poate produce chiar leziuni de
gradul III.
PRIMUL AJUTOR
– Primul lucru ce trebuie facut este racirea imediata a zonei arse, cu apa rece, timp
de pana la o jumatate de ora sau pana cand, indepartand apa de pe zona arsa, durerile nu
se mai simt. Prin racirea locului, se previne si patrunderea mai adanca a arsurii in
tesuturile pielii.
Imbracamintea arsa de pe piele nu trebuie indepartata decat in cazul in care ea
arde inabusit.
– Faza urmatoare o constituie bandajarea suprafetei arse. Folositi comprese sterile,
cearceafuri sau prosoape curate.
– Mai trebuie prevenita intreruperea circulatiei, care survine, de obicei, cand
suprafata pielii este arsa in proportie mai mare de 20%. (Determinarea gradului de
intindere a unei arsuri se poate aprecia astfel: suprafata unei maini reprezinta cca.1% din
suprafata intregului corp; un brat – 9 %; un picior – 18 %; abdomenul si toracele – 18 %,
iar spatele tot cca. 18 %).
De asemenea, trebuie supravegheata si respiratia, caci accidentatii arsi pot inhala
aer foarte cald sau gaze otravitoare. Tratamentul final pentru cei cu arsuri de gradul II si
IIIn trebuie facut la spital. Deci, atentie la transport!
ARSURI PRIN ELECTROCUTARE
Tipuri de arsuri
– Arsuri prin contact. Sunt localizate, de obicei, pe brate si picioare (parti ale
corpului ce vin in contact direct cu firele electrice).
– Arsuri in forma de arc. Sunt cauzate de o scanteie produsa intre doua fire
electrice. Este suficient ca o persoana sa se afle in zona in care se produce scanteia,
pentru ca vatamarea sa se produca. Intr-un spatiu deschis, scanteia este superficiala, dar
intr-un spatiu inchis, ea va fi exploziva, iar urmarile foarte serioase. Un copil poate suferi
un soc electric care-i poate determina oprirea respiratiei si a inimii.
– Combinatia contact-arc. Se poate produce daca o persoana in contact cu
pamantul vine in contact cu o alta persoana, in momentul in cre aceasta sufera un soc
electric.
PRIMUL AJUTOR
1. Scoaterea victimei de sub influenta curentului electric trebuie facuta rapid. Daca
accidentul a fost produs de curent de joasa tensiune, este mai usor, caci puteti scoate
victima fara a va pune propria viata in pericol, tragand-o de haine. In cazul curentului de
inalta tensiune, actiunea este periculoasa pentru persoana salvatoare. Exceptie face cazul
cand persoana care acorda primul ajutor poate ajunge la sursa principala de direct si o
poate intrerupe.
2. Stingerea incendiului. Cand persoana accidentata are hainele in flacari, acestea
trebuie stinse fie cu apa, fie acoperind accidentatul cu o patura. Nu aruncati apa peste
instalatiile electrice, pana nu a fost intrerupta alimentarea la curentul electric.
3. Reanimarea. Daca accidentatul nu are puls si nu respira, ii faceti respiratie
artificiala (gura la gura) si masaj cardiac.
4. Scaderea rapida a temperaturii corpului. In acest scop, se foloseste apa rece.
Procedeul trebuie sa continue circa 30 de minute.
5. Bandajarea. Plagile din arsura prin electrocutare sunt curate si trebuie doar
protejate impotriva infectarii. Se vor aplica comprese curate, prosoape, cearceafuri.
6. Transportul la spital este absolut necesar, caci oprirea inimi poate surveni subit,
chiar la cateva ore de la producerea accidentului.
OTRAVIRI, INTOXICATII
Semne generale care ne orienteaza spre otravire: - persoana fara cunostinta;
crampe abdominale, greata; plante otravitoare, medicamente, cutii cu toxic langa victima;
miros de gaz intr-o camera cu una sau mai multe persoane lipsite, mai mult sau mai putin,
de cunostinta.
Trebuie sa actionam rapid. Primul ajutor trebuie acordat corect. Transportul la spital
se face rapid. Pentru a actiona corect, trebuie sa se cunoasca natura toxicului.
Otrava poate patrunde in organism pe urmatoarele cai:
- gura (prin inghitire);
- plaman (prin inhalare);
- piele (prin absorbtie).
TOXICE PRIN INGHITIRE
Plante, ciuperci:
- provocati varsatura, daca victima este constienta (salvatorul introduce 2 degete
in gura victimei, pana la baza limbii si le misca usor, pana cind aceasta incepe sa vomite);
- apoi, dati-i sa bea multa apa;
- asezati-o in pozitie laterala stabila; daca nu respira, nu are puls, efectuati
manevrele de resuscitare.
Soda caustica, acizi, petrol: Apar leziuni grave in gura, gat, esofag, stomac:
- nu provocati varsatura;
- aplicati comprese reci la gat; asezati victima in pozitie laterala stabila;
- transportati-o rapid la spital, sub supraveghere.
INTOXICATII PRIN INHALARE
Cele mai frecvente sunt cele cu monoxidul de carbon (CO): gaze de esapament,
arderea incompleta a combustibilului intr-o soba fara sistem de aerisire, pivnite, calele
vapoarelor.
– victima se scoate la aer;
– salvatorul trebuie sa se protejeze!;
– se deschid caile de acces ale aerului;
– se efectueaza manevre de resuscitare, daca este cazul;
– se aseaza in pozitie laterala stabila;
– se transporta obligatoriu la spital.
TOXICE CARE PATRUND PRIN PIELE
Substante cum sunt cele folosite in agricultura pentru combaterea daunatorilor:
parathion (Verde de Paris) etc.
Primul ajutor
– spalati pielea victimei cu multa apa;
– mentineti calmul victimei;
– supravegheati-i functiile vitale;
– daca este necesar, efectuati manevrele de resuscitare;
– transportati victima la spital.
Atentie la autoprotectie!
INTEPATURI DE INSECTE SI MUSCATURI DE SARPE VENINOS
Semne generale: varsaturi, contractii musculare, tremuraturi, greutate in respiratie.
Primul ajutor:
- punga cu gheata pe locul intepaturii/muscaturii;
- supravegheati victima pentru a observa daca prezinta semne de intrerupere a
circulatiei sangelui sau de sufocare;
- transportati-o de urgenta la spital.
MUSCATURI DE ANIMALE
Primul ajutor:
- plaga muscata se bandajeaza;
- daca aceasta sangereaza, opriti hemoragia.
Persoana muscata se va prezenta obligatoriu si cat mai repede la medic. Acesta va
stabili tratamentul. Plagile muscate prezinta riscul transmiterii turbarii (rabiei) de la
animalul bolnav la om. Rabia este o boala infectioasa netratabila, mortala. Se poate evita
imbolnavirea numai prin vaccinare antirabica, efectuata din timp si corect pentru plagile
muscate, considerate ca posibil infectate cu virusul rabiei.
INSOLATIA
Cea mai obisnuita forma de insolatie este cauzata de expunerea prelungita la
soare. Insolatia apare mai des la militari sau la muncitorii care lucreaza in arsita soarelui
sau in unitatile industriale cu temperaturi inalte si la persoanele care stau prea mult la
plaja. In cazul unei insolatii, temperatura corpului depaseste 40 grade C. Este o situatie
grava, trebuie sa se actioneze rapid, altfel se poate ajunge la deces.
SIMPTOME
Semnele instalarii insolatiei pot aparea pe neasteptate. Ele constau in ameteala,
sete, dureri de cap, dezorientare, comportament apatic, greata, contractii musculare,
pierderea cunostintei, febra.
PRIMUL AJUTOR
– Scaderea temperaturii corpului celui in cauza, prin aducerea lui la umbla si
stropirea cu apa rece.
– Administrarea de lichide nealcoolizate persoanelor constiente.
– Transportarea la spital, pentru control.
PRIMUL AJUTOR IN INEC
Victima trebuie scoasa cat mai repede din apa, dupa care se efectueaza manevre
de evacuare a apei din plamani: rasturnata cu fata in jos, victima este prinsa de salvator
de abdomen, cu mainile facute chinga, ridicata de la sol, cu capul in jos si scuturata de
cateva ori, pana ce apa se scurge afara. Dupa aceasta manevra, victima este culcata pe
sol, pe burta, cu fata intoarsa intr-o parte si se curata gura si narile de eventuali corpi
straini. Daca accidentatul nu respira, il asezam in pozitia cunoscuta (fata in sus, capul
flectat pe spate) si incepem manevrele de resuscitare respiratorie; daca nu are nici puls,
efectuam si manevrele de resuscitare cardiaca. Victima trebuie transportata de urgenta la
spital.
DEGERATURI LOCALE
Degeraturile pot aparea chiar la temperaturi de zero grade. O temperatura moderat
scazuta, combinata cu umezeala si vant, este deseori mai periculoasa decat temperatura
scazuta fara vant, pentru ca umezeala si vantul sporesc pierderea caldurii prin piele.
Degeraturile locale se impart in: degeraturi superficiale si degeraturi profunde.
Degeratura superficiala se limiteaza la zona pielii. Cele mai afectate sunt degetele
de la maini si picioare, urechile, nasul, obrajii. Degeratul are senzatia de furnicaturi ale
pielii, urmata de o durere moderata. Apoi, pe piele, apar pete albe.
Degeratura profunda nu se limiteaza numai la piele, ci interseaza si muschii si
oasele. In acest caz, pielea devine alba, tare, rece, insensibila si imobila pe planurile
profunde.
PRIMUL AJUTOR
Degeraturile superficiale trebuie sa fie tratate cat se poate de rapid. Pielea degerata
se poate incalzi in contact cu pielea cu temperatura normala: degetele se pun la
subsuoara, barbia si urechile se aseaza in palme, iar picioarele langa abdomenul
persoanei care acorda primul ajutor. Mentineti contactul cu pielea calda pana cand pielea
isi recapata culoarea, sensibilitatea si consistenta. Degeraturile profunde nu trebuie tratate
pe loc. Cel afectat trebuie transportat intr-un loc unde i se poate aplica tratamentul
necesar. Pana atunci, protejati portiunea degerata de traumatisme si presiuni; scoateti
victima din vant si frig; nu bandajati degeratura; nu masati, infasurati-l in haine calduroase
si transportati-l la spital.
TRANSPORTUL UNUI ACCIDENTAT
Transportul inseamna oricare dintre modalitatile prin care putem deplasa o
persoana traumatizata sau bolnava. Metodele de transport depind de tipul accidentarii si
de mijloacele materiale de care dispunem. Inainte ca o persoana accidentata sa fie
transportata, trebuie sa reflectam asupra catorva aspecte.
ACCIDENTATUL TREBUIE TRANSPORTAT INAINTE DE TRATAMENT?
Trebuie evitata transportarea sau miscarea inutila a victimei; cu toate acestea, o
miscare minima poate fi necesara pentru a se face o evaluare corecta a situatiei, inainte
de acordarea primului ajutor. Daca exista pericolul de explozie, incendiu, gaze, avalanse,
persoana accidentata trebuie scoasa din zona respectiva, intr-un loc in care sa se afle in
siguranta.
CE TRAUMATISME A SUFERIT VICTIMA?
Inainte de a transporta accidentatul, el trebuie examinat pentru a i se evalua gradul
si natura trumatismelor suferite; ele vor stabili ordinea urgentelor, in raport cu transportul.
Acest lucru este important mai ales in cazurile cu mai multi accidentati.
MASURI IN VEDEREA TRANSPORTARII
Dupa ce accidentatul a fost examinat si traumatismele evaluate, el trebuie pregatit
pentru a fi transportat. Tratamentul necesar la locul accidentului depinde de situatie. Daca
o persoana si-a fracturat piciorul, iar ambulanta este pe drum, nu mai este nevoie sa
punem piciorul in atela. Tratamentul se limiteaza la sprijinirea piciorului in timpul
transportului la spital. Daca transportul este de durata si dificil (cum este, de exemplu, in
cazul folosirii schiurilor ca targa), se actioneaza diferentiat. Fractura trebuie sa fie fixata in
atela, cu mare grija, iar corpul bine infasuat si legat, in siguranta, de targa din schiuri.
ALEGEREA METODEI DE TRANSPORT
Daca aveti la indemana mai multe posibilitati de transport, doua aspecte va vor
ajuta sa o alegeti pe cea mai indicata. Natura accidentului. Traumatismele grave (victimele
cu tulburari circulatorii sau respiratorii) trebuie transportate rapid la spital sau, daca este
prea mare distanta, la cel mai apropiat cabinet medical. In cazul unui traumatism al
gatului, capului sau spatelui, transportarea trebuie sa se faca cu cea mai mare grija.
Tratamentul in timpul transportului, Viata celor mai multe persoane accidentate depinde si
de tratamentul acordat in timpul transportarii. Poate este nevoie sa se continue primul
ajutor acordat anterior sau poate trebuie sa se aplice un nou tratament. Este, deci,
necesara o pregatire speciala a personalului care asigura transportul si, totodata, trebuie
sa se respecte norme speciale de transport.
REGIMUL DE ACTIVITATE SI ODIHNA AL ELEVULUI
Regimul de activitate si odihna, in decurs de 24 de ore, are un rol deosebit pentru
functionarea normala fizica si neuropsihica, pentru educarea disciplinei si a caracterului.
Este, astfel, necesar sa se asigure un regim de invatatura si odihna ritmic, cu ore fixe de
masa, culcare, trezire. Durata regimului zilnic de activitate trebuie sa fie de 3-4 ore pentru
elevii din clasa I; de 4 ore pentru elevii din clasele II-IV; de 4-5 ore pentru clasa a V-a si de
5-6 ore pentru elevii din clasele VI-XII.
In organizarea activitatii in afara de clasa si extrascolara, trebuie sa se respecte 5
jumatati de zi libere pentru studiu individual si alte activitati. In organizarea activitatii de
pregatire a lectiilor acasa trebuie sa tinem seama de numarul de ore necesar efectuarii
temelor si invatarii lectiilor si de distributia acestor ore in momentele cele mai favorabile
ale zilei, pentru obtinerea unui randament maxim si anume intre orele 9 si 11 inainte de
masa si intre 16 si 18 dupa-masa. Pentru prevenirea aparitiei si instalarii oboselii, este
necesara alternarea perioadelor de activitate cu cele de odihna. Odihna scolarilor se
realizeaza in pauzele dintre lectii, in pauzele dintre orele de pregatire a lectiilor, in timpul
liber (odihna activa) si sub forma de somn. Timpul liber ala elevilor trebuie folosit pentru
activitati cat mai variate, care sa cuprinda lecturi, auditii muzicale, vizionari de programe
specifice la televizor, spectacole, activitati sportive. Ziua de duminica este bine sa fie
folosita ca zi de odihna. De asemenea, un rol important pentru odihna copiilor si
recuperarea capacitatii de munca il au vacantele, in care inceteaza sau diminua munca
scolara, aceasta fiind inlocuita cu jocuri, treburi gospodaresti, lecturi distractive, vizionari
de spectacole sau muzee.
In vacante, elevii pot sa faca excursii sau sa mearga in tabere la munte sau la
mare, in care acestia sa profite din plin de factorii naturali de calire: aer, apa, soare,
exercitii fizice si jocuri sportive. Cea mai importanta forma de odihna este somnul in timpul
noptii. Prin somn, intregul organism si, mai ales, sistemul nervos, se reface. Numarul de
ore de somn trebuie sa fie cu atat mai crescut, cu cat varsta este mai mica. Astfel, in timp
ce elevii de 7 ani au nevoie de 12 ore de somn, elevii de 8-10 ani de 11 ore, cei de 11-12
ani de 10 ore, iar elevii mai mari de 9 ore, fata de 8 ore la varsta adulta. Pentru ca somnul
sa fie un factor pozitiv in promovarea sanatatii elevului, este necesar sa se respecte
intotdeauna aceeasi ora atat la culcare, cat si la sculare, creandu-se astfel deprinderea de
adormire si trezire usoara, precum si respectarea aceluiasi loc de culcare.
TUTUNUL SAU SANATATEA?
In fiecare minut, 5 persoane mor pentru „placerea de a fuma”. E bine de stiut ca
fumul de tigara contine peste 4.000 de substante, dintre care 1.200 sunt bine identificate.
Toate acestea se pot grupa in mai multe categorii, fiecare din ele cu efecte nocive
specifice: 1. Nicotina, alcaloid toxic, este principala substanta care induce dependenta fata
de fumat; totodata, prin actiunea ei toxica, produce vasoconstrictie arteriala, cresterea
grasimilor din sange si modificarea vascozitatii sangelui, favorizand, in acest fel, aparitia
unor boli cardiovasculare grave, cum este ateroscleroza. Fumatul creste riscul de
ateroscleroza de 3-4 ori, iar al arteriopatiilor membrelor inferioare de 38 de ori fata de
nefumatori. Tensiunea arteriala creste cu 5-10 mmHg, iar colesterolul cu 60-80 mg% la
persoanele care fumeaza un pachet de tigari pe zi. 2. Oxidul de carbon compromite
oxigenarea organismului fumatorului. 3. Substante iritante (fenoli, acizi organici,
benzochinone, acid cianhidric etc.), care reduc apararea naturala a aparatului respoirtor.
Fumatul intervine astfel hotarator in geneza bolilor cronice ale aparatului respirator (viroze
pulmonare, bronsita cronica, emfizem etc.) si anume in aproape 75% din cazuri. 5.
Gudroane si agenti cancerigeni (hidrocarburi aromatice policilice, unele „direct
cancerigene”, altele „in colaborare”). S-a demonstrat clinic si experimental ca fumatul este
cauza principala a cancerului bronhopulmonar. Astfel, 89% din bolnavii de cancer
pulmonar provin dintre fumatorii care consuma 1-2 pachete de tigari pe zi.
EDUCATIA FIZICA, SPORTUL SI TURISMUL
Educatia fizica si sportul trebuie sa se integreze armonios in succesiunea orala
zilnica si saptamanala a programului elevilor, fiind folosite alaturi de factorii naturali –
aerul, apa, soarele – in vederea calirii organismului. Exercitiile fizice si jocurile sportive
influenteaza favorabil intregul organism prin dezvoltarea de deprinderi motorii. Ele
determina o pozitie corecta a corpului, cresc rezistenta organismului, capacitatea de efort
muscular si intelectual, favorizeaza dezvoltarea somatica, realizeaza o adaptare mai buna
fata de conditiile de viata.
In scoli se recomanda gimnastica de inviorare, practicata dimineata, cu o durata de
5-10 minute. In cursul orelor de educatie fizica, se urmareste, de catre profesorii de
specialitate, imbunatatirea coordonarii miscarilor, intensificarea functiilor pulmonare si
cardiace prin exercitii de mers pe loc, alergare, sarituri, exercitii de echilibru, exercitii ale
trunchiului, bratelor si membrelor inferiore. De asemenea, elevilor li se pot recomanda
diverse activitati sportive, individuale sau de echipa, cum sunt atletismul, voleiul,
baschetul, tenisul, inotul, ciclismul, patinajul sau schiul. La sfarsit de saptamana sau in
vacante se recomanda excursii. Schimbarea mediului are un efect benefic, de stimulare a
proceselor de refacere, determinand o crestere in inaltime si greutate, ameliorarea
capacitatii la eforturi fizice sau psihice, cresterea rezistentei organismului fata de diverse
imbolnaviri, in special fata de cele de natura infectioasa.
ALCOOLUL – UN PERICOL!
Un consum exagerat nu inseamna neaparat o cantitate mare de alcool bauta odata.
El poate consta si din cantitati moderate, dar consumate zilnic, determinand asa-numitul
alcoolism cronic. Daca acest obicei este inceput din copilarie sau tinerete, efectele
dezastruoase bio-psiho-sociale apar precoce, mai ales la persoanele care sunt si
fumatoare, studii de specialitate demonstrand ca alcoolul si factorii nocivi din tigareta se
potenteaza reciproc. In special tinerii trebuie sa inteleaga foarte bine ca abuzul de alcool,
pe langa efectul degradant social pe care-l poate determina, constituie o cauza sigura si
durabila de deteriorare a organismului, in special la nivelul sistemului nervos (central si
periferic), al aparatului cardiovascular si digestiv.
Efectele nocive ale alcoolismului sunt: tulburari neuro-psihice, tulburari
cardiovasculare, afectiuni hepatice, care merg pana la ciroza, ulcere gastro-duodenale si
unele forme de cancer, circa 10% din mortalitatea neoplazica fiind legata de consumul de
alcool.
IGIENA INDIVIDUALA
Igiena individuala este acea parte a igienei care stabileste regulile ce trebuie
respectate pentru mentinerea sanatatii corporale.
Igiena corporala cuprinde:
o igiena corpului;
o igiena imbracamintei.
IGIENA CORPULUI
Este conditia esentiala pentru pastrarea sanatatii organismului si se realizeaza prin
mentinerea curateniei pielii, a parului, a unghiilor.
a) igiena pielii
Functiile pielii sunt multiple si cu rol deosebit in asigurarea stgarii de sanatate a
organismului: reglarea temperaturii corpului, secretie, excretie, functie respiratorie si
organ de simt. O piele murdara impiedica functiile respiratorii si de excretie,
favorizeaza aparitia bolilor de piele, inclusiv a infectiilor. Toate acestea pot fi prevenite
prin spalarea pielii cu apa calda si sapun. Pentru spalare, se recomanda si folosirea
buretelui care, prin actiunea sa mecanica, ajuta la indepartarea impuritatilor de pe
piele. Dupa spalare, corpul va fi sters cu un prosop curat. Buretele si prosopul sunt
obiecte de utilizare strict individuala si se recomanda sa nu fie folosite cu alti membri
de familie. Baia generala se va face o data pe saptamana. In afara de baia generala,
se recomanda curatenia partiala, deoarece anumite zone ale corpului trebuie spalate
des: fata, mainile, urechile, nasul, organele genitale, picioarele. In ceea ce priveste
igiena mainilor, spalarea acestora se va face cu apa si sapun, obligatoriu inaintede
masa si dupa folosirea toaletei. Aceasta se impune ca o regula de igiena elementara.
Astfel, se preintampina imbolnavire sprin boli cu transmisie digestiva, din care hepatita
acuta virala de tip A si bolile diareice acute sunt cele mai importante.
b) igiena parului si a unghiilor
Spalarea parului se face cel putin o data pe saptamana, cu apa calda si sampon.
Se piaptana zilnic. Unghiile trebuie mentinute si ele intr-o permanenta stare de
curatenie. Se taie o data pe saptamana: unghiile scurte nu favorizaza depozitrea sub
ele a murdariei si a microbilor. Se vor spala cu ajutorul periutei de unghii, cu apa si
sapun.
c) igiena imbracamintei si a incaltamintei
Imbracamintea si incaltamintea au rol in protejarea corpului impotriva factorilor de
mediu. Pentru a-si indeplini rolul, trebuie sa aiba anumite calitati: sa fie rele
conducatoare de caldura, dar permeabile pentru aer, sa fie curate, adaptate
dimensiunilor corpului, varstei, activitatii si anotimpului. Lenjeria de corp trebuie
schimbata si spalta cat mai des, pentru ca se murdareste in contact cu secretiile pielii,
in interior si cu praf si alte impuritati din mediul extern, la exterior.
PREVENIREA CARIEI DENTARE
Dintele, format dintr-o parte vizibila – coroana – si o parte invizibila, implantata in
maxilar – radacina – este alcatuit dintr-un tesut dur si un tesut moala. Partea dura
cuprinde din exterior catre interiorul dintelui smaltul si dentina la coroana si cemenul, care
imbraca radacina. In interiorul partii dure se gaseste o cavitate formata din camera pulpara
si canalele radiculare, care contin terminatiile nervoase. Caria dentara este un proces prin
care se produce, treptat, erodarea tesuturilor dentare dure, prin distrugerea carora se
deschide, in final, camera pulpara. La acest nivel, prin acumularea resturilor alimentare, se
produce infectia, asociata cu durere, determinata de iritarea terminatiilor nervoase de la
nivelul dintelui:
a) caria simpla este cea care afecteaza numai structurile dentare dure;
b) caria complicata este cea care afecteaza atat structurile dentare dure, cat si
structura pulpara. Prevenirea cariei dentare cuprinde o serie de reguli, prin respectarea
carora se asigura starea de sanatate a dintilor, cresterea rezistentei tesuturilor dentare,
combaterea actiunii factorilor de agresiune cu potential cariogen: microorganisme si
alimentatie nerationala. Masurile care trebuie luate sunt de doua feluri: generale si locale.
Masurile generale sunt: o alimentatie rationala, echilibrata, cu evitarea consumului excesiv
de dulciuri (acestea din urma se recomanda a fi consumate mai ales sub forma de fructe,
miere). Masurile locale sunt: periajul dentar, urmat de clatitul energic, cu multa apa, a gurii.
Periajul dentar are eficienta maxima daca este efectuat corect: pe grupuri de dinti, vertical,
incepand dinspre gingii inspre marginea incizala, pentru a curata bine atat dintii, cat si
spatiile inter-dentare si pentru a stimula circulatia sanguina a mucoasei. Clatitul gurii
completeaza eficient periajul. E bine sa ne spalam pe dinti dupa fiecare masa. Anual,
indiferent daca avem sau nu probleme, trebuie sa ne prezentam la mediul stomatolog,
pentru ca numai astfel pot fi depistate eventualele carii simple, care, tratate la timp, nu mai
evolueaza.
IGIENA CAMEREI DE LOCUIT, A LOCALULUI SCOLII, A CLASEI,
A LABORATORULUI
IGIENA CAMEREI DE LOCUIT
Elevul, alaturi de ceilalti membri ai familiei, trebuie sa cunoasca regulile ce
trebuiesc respectate pentru a trai intr-o locuinta sanatoasa. Pentru ca o camera sa fie
considerata igienica, aceasta trebuie sa indeplineasca anumite conditii: sa fie bine aerisita.
Proportia de oxigen din aer trebuie sa fie de 20%. Scaderea cantitatii de oxigen din aer,
incarcarea lui cu alte gaze (bioxidul de carbon, de exemplu) fac ca respiratia sa nu mai
decurga in conditii optime, sangele sa nu se mai incarce cu suficient oxigen, munca
tuturor organelor fiind astfel tulburata: scade randamentul la invatatura, apar dureri de cap,
ameteli, greata, oboseala. Vara, ferestrele se pot tine deschise permanent. Iarna, aerisirea
se va face de mai multe ori pe zi, timp de 15-20 minute, in special dimineata; - sa existe o
temperatura optima. Temperatura optima pentru o camera de locuit este de 18-20 º C - si
sa fie bine luminata. Lumina naturala este cea mai buna pentru vedere. Pentru aceasta,
este necesar ca ferestrele sa fie curate, pentru ca astfel razele soarelui patrund mai usor.
Perdelele trebuie sa fie confectionate din matereiale subtiri, de culoare deschisa, pentru a
lasa lumina sa patrunda in camera. Lumina artificiala este utilizata seara. La masa de
lucru, se poate folosi o lampa de masa, asezata in asa fel, incat lumina sa cada din
stanga, pentru a nu umbri caietul sau cartea. Cand lumina vine din dreapta sau din spate,
caietul sau cartea stau in umbra si efortul la care sunt supusi ochii este foarte mare.
IGIENA SCOLII, A CLASEI SI A LABORATORULUI
Localul scolii trebuie sa indeplineasca anumite conditii de igiena, avand in vedere
ca aici elevul isi petrece aproape jumatate din timpul sau zilnic. Acesta contine, in afara
incaperilor destinare orelor de curs, birouri, sali de gimnastica, sali pentru laboratoare,
vestiare, grupuri sanitare. Sala de curs (clasa) este incaperea in care elevul isi petrece
majoritatea timpului la scoala. Bancile trebuie sa fie astfel asezate incat lumina sa vina din
stanga. Ele sunt construite din lemn sau alt material lustruit, pentru a fi usor spalate si
sterse de praf. Pupitrul trebuie sa aiba o inclinatie de 15-20 grade si sa fie incapator,
pentru a cuprinde cartile si caietele. Elevul trebuie sa aiba o pozitie corecta in banca,
mentinand dreapta coloana vertebrala (spatele). Vor fi corectate tulburarile de vedere.
Clasa trebuie sa fie aerisita. Vara, ferestrele se vor tine permanent deschise, iar iarna se
vor deschide, pentru aerisire, in fiecare pauza. Daca nu se face acest lucru, aerul este
poluat, creste gradul de umiditate, se mareste cantitatea de praf si, odata cu aceasta,
cantitate de microbi. Iluminatul clasei este asigurat, in primul rand, prin lumina naturala
care patrunde prin ferestre. Peretii vor fi vopsiti in alb. La citit si scris, elevul trebuie sa
stea drept, numai capul va fi putin inclinat in asa fel ca distanta dintre carte si ochi sa fie
de 30-35 cm. Laboratoarele sunt spatii special amenajate, cu dotare speciala, in functie de
destinatie: fizica, chimie, biologie etc. In cadrul orelor de curs care se desfasoara in
laborator, elevii vor respecta cu strictete recomandarile cadrelor didactice: nu vor manevra
aparate sau substante decat sub indrumarea si supravegherea acestora, existand un risc
ridicat de accidentare.
PREVENIREA ACCIDENTELOR IN ACTIVITATEA SCOLARA
Accidentele se pot produce oricand si oriunde: la scoala, pe strada, acasa. Printre
cauzele de accidente in scoala se numara imbulzeala elevilor la intrarea si iesirea din
scoala, clasa, alergatul pe scari, coborarea treptelor in fuga, aruncarea cu diverse obiecte:
ghiozdane, pietre, bete, cataratul in copaci, pe ziduri, pe garduri. In toate aceste cazuri, se
pot produce zgarieturi, cucuie, luxatii, fracturi, rani grave la cap, la ochi, arsuri etc.
Pentru prevenirea acestor accidente, este necesara disciplina, respectarea
anumitor reguli:
- se va evita imbulzeala la intrarea si iesirea din clasa;
- nu se va alerga in clase, pe culoare, pe scari;
- se va evita catararea pe arbori, garduri, ziduri, ferestre;
- se va evita jocul cu fire electrice, prize sau becuri;
- se va evita apropierea de animale care pot rani prin muscare, impungere etc.
Copilul care a suferit un accident va primi primul ajutor de la elevii-membri ai echipajelor
de prim ajutor „Sanitarii priceputi”, dupa care va fi vazut de un cadru medical calificat.
SANATATEA SI MEDIUL AMBIANT
Aerul, apa si solul – elementele mediului nostru ambiant – au un rol important in
asigurarea starii de sanatate. In cazul in care capacitatea de primenire si autopurificare nu
este depasita, atunci ele se detaseaza de poluanti, pe care ii reintroduc in circuitul
materiei in natura. Cand capacitatea lor de purificare este depasita, apar poluari intense,
masive sau chiar degradari complete ale mediului, cu efecte deosebit de grave asupra
oamenilor. Alaturi de apa si hrana, aerul atmosferic este unul dintre factorii care intretin
viata pe planeta noastra. Prin poluarea aerului, intelegem prezenta unor substante straine
de compozitia lui normala sau a unor variatii importante in proportia, intensitatea si
concentrarea constituientilor sai, capabile de a provoca un efect daunator asupra
organismului. Principalele surse de poluare a aerului sunt intreprinderile industriale,
vehiculele cu motor, centralele termo-electrice, instalatiile industriale de incalzire care
folosesc carbuni sau produse de petrol, diverse activitati comerciale, comunale sau
agricole (depozitarea si incinerarea deseurilor).
In ultimele decenii, poluarea apelor a devenit o mare problema, de apa fiind legata
insasi existenta si dezvoltarea intregului sistem biologic. Aceasta, ca urmare a cresterii
enorme a volumului de reziduuri si a extremei diversificari a poluantilor, alaturi de aparitia
unor noi poluanti, produsi de sinteza a chimiei moderne (detergenti, pesticide, radioizotopi,
hidrocarburi s.a.), greu biodegradabili sau care nu sunt supusi proceselor de
autopurificare. Si poluarea solului cunoaste o crestere deosebita. Ea este cauzata de
reziduuri menajere si industriale, de infestarea terenurilor cu diverse reziduuri organice
animale sau cu produse chimice de sinteza, in scopul fertilizarii sau a combaterii
daunatorilor. Efectul unor asemenea fapte este important pentru sanatatea lor, a familiei si
colectivitatii in care traiesc. Se spune – si nu fara temei – ca oamenii nu pot fi mai sanatosi
decat mediul in care traiesc. Orice atingere a echilibrului mediului ambiant reprezinta, deci,
o atingere asupra sanatatii oamenilor.
De cele mai multe ori, cand se afirma acest adevar, se are in vedere problema
poluarii sau a distrugerii mediului la nivel planetar: distrugerea stratului de ozon, defrisarea
padurilor, arderea unor imense suprafete impadurite, poluarea marilor si oceanelor,
deversarea unor importante cantitati de substante toxice in marile fluvii care brazdeaza
continentele, depozitarea reziduurilor nucleare etc. Se uita, adesea, ca poluarea incepe
insa chiar in mediul nostru de viata: prin distrugerea parcurilor, a spatiilor verzi din jurul
blocurilor, prin depozitarea la intamplare a gunoaielor, prin aruncarea deseurilor in plina
strada sau chiar la scoala. Oprirea poluarii mediului inconjurator trebuie sa fie sprijinita de
toti oamenii si chiar de copii. Acestia pot contribui la curatenia clasei, a scolii, a casei si
cartierului, la plantarea de pomi si flori, la ingrijirea spatiilor verzi. Nu uitati: fiecare om are
mediul pe care il merita!
PREVENIREA BOLILOR CONTAGIOASE
Bolile contagioase sunt bolile care se pot transmite in anumite conditii de la o
persoana bolnava la una sanatoasa. Ele mai sunt numite, de aceea, si boli transmisibile.
Se intalnesc, de asemenea, si boli transmisibile de la un animal bolnav la om. Dupa poarta
de intrare in organism, bolile transmisibile se clasifica astfel:
1. Boli transmisibile pe calea aerului.
2. Boli transmisibile pe cale digestiva. 3. Boli transmisibile cu poarta de intrare
pielea si mucoasele.
1. BOLILE TRANSMISIBILE PE CALEA AERULUI
Toate aceste boli au ca poarta de intrare nasul si gatul. Eliminarea microbilor se
face prin secretiile din nas, gat si sputa. Contagiunea se realizeaza direct, de regula de la
bolnavi sau purtatori sanatosi, la omul sanatos. Principalele boli care se transmit pe calea
aerului sunt: cele eruptive, la care apare pe piele o eruptie caracteristica (scarlatina,
rujeola, rubeola, varicela); gripa, guturaiul, difteria, tusea convulsiva, parotidita epidemica
(oreionul).
Pentru a ne feri de bolile contagioase cu transmitere aerogena, trebuie sa luam
urmatoarele masuri:
- evitarea contactului cu bolnavii;
- folosirea batistei de catre oricine tuseste si stranuta;
- nu se vor folosi in comun obiecte ca: batista, prosoape, rufarie;
- incaperile de locuit, clasele vor fi bine aerisite si curatate in fiecare anotimp;
- evitrea aglomeratiilor, mai ales in sali inchise, in special in perioada epidemiilor;
- respectarea stricta a recomandarilor de vaccinare;
- respectarea stricta a recomandarilor medicului in ceea ce priveste izolarea la
domiciliu a bolnavilor cu boli transmisibile.
2. BOLILE TRANSMISIBILE PE CALE DIGESTIVA
Acestea sunt boli care au drept poarta de intrare tubul digestiv. Eliminarea
microbilor se face prin lichidul de varsatura, materii fecale, iar contaminarea se face direct
de la acestea sau prin orice obiect contaminat. Principalele boli care fac parte din aceasta
grupa sunt: dizenteria, holera, febra tifoida, toxiinfectiile alimentare, poliomielita, hepatita
acuta virala de tip A.
Pentru a ne oferi de contaminare prin boli contagioase pe cale digestiva, este
necesar sa respectam, in principal, urmatoarele reguli:
- sa consumam apa numai din surse cu apa potabila;
- sa impiedicam contaminarea alimentelor si sa evitam consumul de alimente
contaminate. Alimentele se vor pastra in vase curate, in locuri racoroase, nu vom
consuma fructe si legume crude, nespalate;
- nu vom folosi in comun tacamuri, vesela;
- vom respecta strict recomandarile de internare/izolare la domiciliu, in caz de boala
transmisibila.
O categorie aparte de boli cu transmitere digestiva o constituie parazitozele
intestinale: boli provocate de paraziti intestinali.
Ascaridioza – frecventa mai ales la copii, provocata de viermi intestinali, numiti
ascarizi sau limbrici.
Oxiuraza – data de viermi mici, care au aspectul unui fir de ata, numiti oxiuri.
Teniaza – data de viermi intestinali turtiti, asemanatori unei panglici, numiti tenii.
Giardioza – data de un parazit numit giardia sau lamblia. Pentru toate parazitozele
intestinale, caile de transmitere si mijlocele de prevenire sunt aceleasi ca si pentru bolile
infectioase transmise pe cale digestiva.
Trichineloza este, de asemenea, o parazitoza intestinala provocata de un vierme
mic, ale carui larve se fixeaza in fibra musculara. Sursa de infectie o constituie porcul, in a
carui carne se pot gasi fixate larve de trichina.
Mijloacele de prevenire – evitarea consumului de carne de porc neverificata in
laboratoarele sanitar-veterinare.
3. BOLILE TRANSMISIBILE PE CALE CUTANATA
Sunt boli care au ca poarta de intrare pielea si mucoasele, in cazul in care acestea
prezinta rani. Principalele boli care fac parte din aceasta categorie sunt: tetanosul, infectii
ale pielii cu diferiti microbi. Pentru a ne feri de asemenea infectii, vom respecta
urmatoarele reguli: - se vor dezinfecta si pansa ranile, respectand, totodata, regulile de
igiena personala.
SANGELE, GRUPELE DE SANGE, TRANSFUZIA DE SANGE
Sangele este un lichid de culoare rosie, prin intermediul caruia organismul se
hraneste, se apara si, tot prin el, elimina deseurile rezultate in urma diverselor procese
metabolice. El circula prin vase speciale, numite vase de sange: artere, capilare, vene.
Corpul unui adult contine 5-6 litri de sange. Rolul elementelor figurate. Globulele rosii
contin un pigment bogat in fier: hemoglobina, prin care acestea capteaza oxigenul din
aerul inspirat, la nivelul plamanului, il distribuie celulelor, preia de la acestea bioxidul de
carbon provenit din arderile celulare si il elimina la nivel pulmonar. Fiecare milimetru cub
de sange contine 4-5 milioane de globule rosii. Globulele albe au rol in apararea
organismului. In caz de infectii, numarul lor creste. In mod normal, numarul lor se situeaza
la 7.000-8.000 /mm cub. Plachetele sanguine intervin in cazul rupturii unui vas de sange;
ele se aduna in zona rupta si formeaza un dop, contribuind, astfel, la oprirea hemoragiei.
Ele joaca un rol important si in coagularea sangelui, alaturi de alti factori ai coagularii care
intra in compozitia plasmei. Plasma este un lichid galbui, translucid, care transporta
elementele figurate ale sangelui, substante nutritive, indispensabile celulelor, deseurile
preluate de la acestea, pe care le elimina din organism, prin intermediul anumitor organe.
Constituientii plasmei sunt, in principal: - apa, care constituie 60 % din volumul sau;
- proteinele plasmatice: albumina, globulinele – cu rol lsi in coagularea sangelui. In afara
de acestea, in plasma se mai intalnesc: saruri minerale, vitamine, glucoza, grasimi,
hormoni si deseuri ale organismului.
Grupele de sange. Transfuzia de sange.
Fiecare persoana are o anumita grupa sanguina. Nu vom intalni in nici un caz o
persoana care sa aiba mai multe grupe de sange. Grupele de sange sunt in numar de
patru: O (I), A (II), B (III), AB (IV). Factorul Rhesus (Rh) este factorul care, pe langa grupa
sanguina, are rol important in transfuzia de sange. Se estimeaza ca el este prezent in
sangele a 85% dintre fiintele umane. Persoanele care il au se numesc Rh+, iar cele care
nu il au Rh-. Transfuzia de sange este actul medical prin care unei persoane care are
nevoie de sange i se administreaza, pe cale intravenoasa, o anumita cantitate de sange
provenita de la o alta persoana, care se numeste donatoare. Transfuzia de sange
moderna cuprinde si autotransfuzia: tipul de transfuzie in care primitorul este si donator.
Transfuzia de sange nu se face la intamplare; se tine cont, in primul rind, de grupa de
sange si de factorul Rh al primitorului. Tinand cont de grupa de sange, transfuzia se face
astfel: Grupa O – se numeste „donator universal”, poate dona sange oricarei persoane,
indiferent de grupa sanguina. In schimb, nu poate primi sange decat de grupa O. Grupa A
– poate dona sange pentru persoane cu grupa A sau AB, poate primi sange de la grupa A
sau O. Grupa B – poate dona sange pentru grupele B si AB, poate primi de la B sau O.
Grupa AB – se mai numeste „primitor universal”, pentru ca primeste sange de la toate
grupele, dasr nu poate da decat pentru AB. In nici un caz nu se va omite si testarea
factorului Rh in sangele recoltat si in cel al primitorului. Nu se va transfuza niciodata sange
Rh+ unei persoane Rh- sau Rh- unei persoane Rh+. Precizuam ca, acum, transfuzia de
sange care se practica este aceea care respecta grupul si Rh-ul primitorului: izogrup,
izoRh + acelasi grup, acelasi Rh.
DONAREA DE SANGE VOLUNTARA SI NEREMUNERATA
Donarea si transfuzia de sange se desfasoara in tara noastra in baza „Legii privind
donarea de sange, utilizarea terapeutica a sangelui uman”, in care se mentioneaza ca:
„donarea de sange se face in scop terapeutic, este menita sa contribuie la ocrotirea
sanatatii populatiei si este un gest umanitar benevol, neremunert si anonim”. „Donarea de
sange se face numai de la persoane care au varsta cuprinsa intre 18 si 65 de ani si care,
in urma unui examen medical atent, nu prezinta risc pentru boli de orice natura,
transmisibile prin sange”. „Persoanele donatoare de sange in scopuri terapeutice sunt
declarate donatori onorifici de sange ai Romaniei”. „Recoltarea de sange, ca urmare a
exercitarii unei constrangeri de natura fizica sau morala asupra unei persoane, este
interzisa”. „Cantitatea de sange recoltata la o donare este de 5-7 mililitri pe kilogram corp
greutate donator, dar nu va depasi 450 mililitri la o recoltare”.
Societatea Nationala de Cruce Rosie din Romania sprijina unitatile sanitare in
activitatea de recrutare a donatorilor si de stimulare a donarii de sange. In concordanta cu
Principiile sale fundamentale, acorda un sprijin permanent si lipsit de compromisuri,
respectand conceptul de donare voluntara si neremunerata. Donarea de sange voluntara
si neremunerata este forma de donare considerata cea mai sigura, atat pentru securittea
donatorului, cat si pentru cea a primitorului. Donarea de sange voluntara si neremunerata
este un act prin care o persoana sanatoasa ofera cu generozitate o parte din sangele sau
pentru a veni in sprijinul semenilor in suferinta si nu pentru a obtine anumite avantaje
materiale. Persoanele cu probleme economice sunt, deseori, tentate sa doneze sange
pentru a obtine anumite avantaje materiale, cu care sa-si acopere o parte din nevoile lor si
atunci pot sa ascunda anumite boli pe care le-au avut si care pot pune in pericol, uneori,
nu numai sanatatea primitorului, ci chiar pe a donatorului insusi.
BOLI CU TRANSMISIE SEXUALA (BTS)
Cresterea vertiginoasa a BTS din ultimii ani si a evolutiei numarului persoanelor
infectate cu HIV/SIDA are si o serie de cauze care tin de comportamentul individual.
Atentie, deci, la bolile cu transmisie sexuala!
Simptome Boli
Inflamatii uro-genitale
La barbati: uretrite, scurgeri vizibile la extremitatea sexului, dureri la urinat, urina uneori tulbure
La femei – adesea invizibile, exista uneori o vaginita (inflamatie a mucoasei vaginului), incontinenta urinara, usturimi la urinat. Chiar fara aceste simptome, boala ramane
contagioasa si se complica
Gonococice (blenoragie), cu localizare posibila si la nivelul gatului, anusului si pielii.
Negonococice:
Mycoplasmas
Trichomonas vaginalis
Chlamydia
Candida: frecventa vaginitei si a balanitei (inflamarea glandului)
Sancru
Ulceratie la locul inocularii, in general in regiunea genitala
Sancru sifilitic. Adesea fara dureri, cu o baza tare – poate fi, totusi, dureros, vizibil la barbat, dar adesea invizibil la femeie, urmat de o adenopatie. Poate fi situat si la nivelul anusului, al limbii sau amigdalelor.
Sancrul moale. Dureros, adesea multiplu, cu o baza moale, ulceratii profunde pe organele genitale. Se insoteste, dupa cateva zile, de o adenopatie care poate sa prezinte ulceratii
Leziuni ulcerative generale Herpes genital
Adenopatie
Afectiune a ganglionilor limfatici, cu sau fara ulceratii genitale
Limfogranulomatoza veneriana
Granulom inghinal
Adenopatie sau splenomegalie cu febra
CE ESTE SIDA?
SIDA este cauzata de un virus. Important de stiut este ca boala se transmite, in
principal, pe cale sexuala si prin sange. Deci: educatia preventiva permite lupta impotriva
propagarii bolii, ea depinzand de masurile de protectie luate de fiecare individ in parte.
NU EXISTA NICI UN VACCIN
Atentie:
- limitati relatiile sexuale la un singur partener fidel, deoarece relatiile cu mai multi
parteneri/partenere sunt un factor de risc;
- folositi prezervativul in orice relatie sexuala intamplatoare;
- nu faceti injectii decat in unitatile sanitare sau acolo unde exista certitudinea
instrumentelor sterile;
- preferati seringile de unica folosinta!
PREVENIREA ACCIDENTELOR DE CIRCULATIE
Dificil de spus daca, in zilele noastre, alaturi – si uneori in confruntare cu
automobilul – e greu sau nu sa fi pieton. Cert este ca automobilul l-a obligat pe pieton sasi
reconsidere statutul de component al circulatiei, ceea ce presupune, intre altele, dar nu
in ultimul rand, cunoasterea regulilor de circulatie. S-a impus, astfel, un numar de
reglamentari privitoare la ipostazele in cre pietonii se pot gasi pe parcursul deplasarii lor:
pe trotuar, in traversare (pe culoare, pe la intersectii etc.), in zona refugiilor din statiile de
tramvai, in inteersectiile cu si fara sematoare etc. Incet, incet, si pietonii, asemenea
biciclistilor, carutasilor, tractoristilor rutieri au nevoie sa-si formeze un bagaj de cunostinte
rutiere, fara respectarea carora mersul lor in traficul strazii devine imposibil sau se expun
direct si permanent unor potentiale pericole.
Pietonii sunt obligati:
a) sa circule numai pe trotuare, iar in lipsa acestora, pe potecile laterale ale
drumurilor publice;
b) sa circule numai pe partea stanga a drumurilor publice, daca acestea nu au
trotuare sau poteci;
c) sa nu circule pe sectoarele de drum public la inceputul carora este instalat
indicatorul cu semnificatia „Accesul interzis pietonilor”;
d) sa traverseze drumurile publice numai prin locurile unde sunt indicatoare sau
marcaje pentru trecerea pietonilor, iar, in orase, unde asemenea indictoare sau marcaje
lipsesc, pe la coltul strazilor, dupa ce s-au asigurat ca nu exista vreun pericol; traversarea
drumurilor publice se face perpendicular pe axa acestora; e) sa circule cu carucioarele si
saniutele de copii numai pe trotuare sau poteci. Sunt interzise manifestarile distractive
(hore, dansuri) sau plimbarile si stationarile pietonilor in grup pe partea carosabila a
drumurilor publice.
CE ESTE O PERSOANA CU NEVOI SOCIALE DEOSEBITE? ATITUDINEA
ELEVILOR FATA DE ACESTEA
Se intalneste adeseori si se vorbeste in sens mai mult sau mai putin peiorativ
despre „persoane handicapate”. Notiunea de „persoana handicapata” acopera o mare
diversitate de situatii individuale. In ultimul timp, Organizatia Mondiala a Sanatatii a
elaborat o viziune mai riguroasa, de natura sa nu prejudicieze persoana handicapata.
Cuvantul „handicapat” a fost inlocuit cu trei notiuni distincte, care permit o
diferentiere nuantata a gradului de incapacitate.
1. Deficitul – pierderea sau dereglarea unei structuri sau functii anatomice.
2. Incapacitatea – diminuarea sau pierderea unei aptitudini de a realiza o activitate
in conditii considerate normale pentru o fiinta umana, datorita unui deficit.
3. Handicapul – dezavantajul pe care il prezinta o persoana, ca urmare a unui
deficit care o impiedica sa realizeze partial sau total o functie considerata normala, in
limita anumitor parametri: varsta, sex, grad de cultura.
Termenul de „persoana handicapata” a fost inlocuit cu termenul de „persoana cu
nevoi sociale deosebite”. Acest termen a fost adoptat de intreaga lume civilizata, unde
este combatuta si etichetarea ca atare si izolarea acestora. Se tinde catrde valorificarea
fortelor care exista in fiecare individ, usurarea accesului persoanei cu deficiente la un rol
in societate. Trebuie sa se tina cont ca o anumita persoana are dificultati in anumite
privinte, dar dispune si de numeroase resurse ce trebuie stimulate in vederea compensarii
deficitului. Rolul nostru, al intregii societati, este de a ajuta in descoperirea valentelor
pozitive care pot fi valorificate in scopul integrarii sociale a semenilor nostri, ajutandu-i,
astfel, sa fie mai putin dependenti social.

Categories: