NORME GENERALE DE PROTECŢIE A MUNCII

NORME GENERALE
DE
PROTECŢIE A MUNCII
Dispoziţii generale
Art.1. (1) Normele generale de protecţie a muncii cuprind principii generale de prevenire a accidentelor de muncă şi bolilor profesionale precum şi direcţiile generale de aplicare a acestora. Acestea au ca scop eliminarea sau diminuarea factorilor de risc de accidentare şi/sau îmbolnăvire profesională existenţi în sistemul de muncă, proprii fiecărei componente a acestuia (executant - sarcină de muncă - mijloace de producţie - mediu de muncă), informarea, consultarea şi participarea angajaţilor şi a reprezentanţilor acestora.
(2) Prevederile Normelor generale de protecţie a muncii, atât cele referitoare la securitatea în muncă, cât şi cele referitoare la sănătatea în muncă, constituie cadrul general pentru elaborarea normelor specifice şi a instrucţiunilor proprii de securitate a muncii.
Art.2. (1) Prezentele norme se aplică în toate sectoarele de activitate de pe teritoriul României, atât publice cât şi private (industriale, agricole, comerciale, administrative, de servicii, educaţionale, culturale, de recreere etc.).
(2) Normele generale de protecţie a muncii se aplică tuturor persoanelor fizice sau juridice, române sau străine, ce desfăşoară activităţi pe teritoriul României, în condiţiile prevăzute de lege, atât în calitate de angajator, cât şi în calitate de angajat, precum şi ucenicilor, elevilor şi studenţilor în perioada efectuării practicii profesionale, cu excepţia celor care au drept obiect activităţi casnice.
Art.3. Pentru activităţile care folosesc surse de radiaţii nucleare, precum şi pentru activităţile specifice de prevenire şi stingere a incendiilor, vor fi respectate Normele de radioprotecţie şi, respectiv, Normele generale de prevenire şi stingere a incendiilor.
Art.4. Normele generale de protecţie a muncii se revizuiesc periodic şi se modifică de câte ori este necesar, ca urmare a modificărilor de natură legislativă şi datorate progresului tehnic.
Art.5. (1) Prevederile prezentelor norme se detaliază pe activităţi sau grupe de activităţi distincte, în cadrul normelor specifice de securitate a muncii şi al instrucţiunilor proprii de securitate a muncii.
(2) Normele specifice de securitate a muncii se emit de către
15

Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi au aplicabilitate naţională.
(3) Elaboratorul, conţinutul-cadru, termenele şi metodologia de elaborare a normelor specifice de securitate a muncii se stabilesc de către Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale.
(4) Angajatorul are obligaţia de a elabora instrucţiuni proprii de securitate a muncii, care au ca scop detalierea şi particularizarea prevederilor din normele generale, specifice, a standardelor şi a altor reglementări în domeniu, în funcţie de particularităţile proceselor de muncă.
(5) Standardele de securitate a muncii se elaborează în Comitetele Tehnice de Standardizare, a căror activitate este coordonată de Asociaţia de Standardizare din România.
Art.6. Normele specifice şi standardele de securitate a muncii, ca şi instrucţiunile proprii de securitate a muncii se revizuiesc periodic, în concordanţă cu modificările de natură legislativă şi progresului tehnic etc., survenite la nivel naţional, la nivelul angajatorilor sau la nivelul proceselor de muncă.

Norme generale de protectia muncii

Categories: