Reguli şi măsuri la exploatarea şi întreţinerea instalaţiilor şi mijloacelor de prevenire şi stingere a incendiilor

Reguli şi măsuri la exploatarea şi întreţinerea instalaţiilor şi mijloacelor de prevenire şi stingere a incendiilor

10.1. Instalaţii de semnalizare a incendiilor
10.1.1. Echiparea cu instalaţii de semnalizare a incendiilor, potrivit scenariilor de siguranţă la foc elaborate se asigură, după caz, la următoarele construcţii, compartimente de incendiu şi încăperi:
a. toate categoriile de construcţii prevăzute, conform reglementărilor, cu instalaţii automate de stingere cu apă, tip drencer sau pulverizare cu gaze inerte, spumă, abur, pulberi;
b. construcţiile închise din categoriile de importanţă excepţională şi deosebită A, B, încadrate conform legislaţiei în vigoare, neechipate cu instalaţii automate de stingere a incendiilor sau cele echipate la care este necesară asigurarea semnalizării incendiului, înainte de intrarea în funcţiune a instalaţiilor automate de stingere;
c. clădiri înalte şi foarte înalte, cu excepţia locuinţelor;
d. clădiri cu săli aglomerate;
e. construcţiile pentru producţie şi depozitare încadrate în categoriile A, B (BE3) sau C (BE2 ) de pericol de incendiu, cu aria desfăşurată de cel puţin 600 m2, precum şi depozite cu stive înalte (peste 4 m înălţime).
f. construcţiile destinate activităţilor turistice (hoteluri, moteluri, cabane, restaurante, baruri, video - discoteci etc.), cu mai mult de patru nivele sau care adăpostesc peste 150 persoane;
g. construcţiile pentru spitale, cămine de copii, cămine de bătrâni, sau persoane care nu se pot evacua singure cu capacitate de peste 150 locuri.
10.1.2. În funcţie de categoriile de pericol de incendiu, riscurile de incendiu, combustibilitatea şi valoarea construcţie, investitorii pot stabili necesitatea echipării şi în alte cazuri, cele prezentate mai sus fiind minimale.
10.1.3. Instalaţiile de semnalizare incendiu se prevăd doar cu butoane de semnalizare manuale, numai acolo unde observarea izbucnirii incendiilor se asigură un timp util. În rest instalaţiile de semnalizare incendiu se prevăd cu detectoare automate.
10.1.4. Instalaţiile de semnalizare a incendiilor se vor menţine în permanenţă în stare de funcţionare. Execuţia, exploatarea, întreţinerea, revizia şi repararea acestora se vor face de către personal autorizat, respectându-se prevederile de execuţie, instrucţiunile furnizorului şi normele de prevenire şi stingere a incendiilor.
10.1.5. La fiecare centrală de avertizare a incendiilor se vor afişa schema circuitelor şi avertizoarelor (detectoarelor), precum şi instrucţiunile de folosire.
10.1.6. Centralele de avertizare a incendiilor vor fi în permanenţă supravegheate. Se va asigura posibilitatea de anunţare a incendiilor de la centrală, la pompieri.
10.1.7. Pentru fiecare tip de instalaţie este obligatoriu să se asigure avertizoare şi detectoare de rezervă.
10.1.8. Este interzisă blocarea accesului la avertizoare şi a zonei de acţiune a detectoarelor cu diferite materiale.
10.1.9. În cazul unor defecţiuni (semnalizări accidentale, scurtcircuite, lipsa de alimentare cu energie etc.), se vor lua măsuri imediate pentru înlăturarea urgentă a acestora şi a cauzelor care le-au generat. Pe timpul cât, din cauza unor defecţiuni, instalaţia este scoasă parţial din funcţiune, se vor lua măsuri suplimentare de securitate.
10.1.10 Toate instalaţiile de semnalizare a incendiilor vor fi date in primire unor cadre tehnice de specialitate autorizate pentru executarea verificărilor, întreţinerilor, reviziilor şi reparaţiilor conform normelor specifice.
Constatările făcute cu prilejul acestor operaţii, măsurile luate, semnalizările şi cauzele acestora vor fi menţionate în caietul (registrul) instalaţiilor de semnalizare a incendiilor.

10.2. Instalaţiile şi mijloacele de stingere a incendiilor
10.2.1. Toate instalaţiile fixe, semifixe sau mobile pentru stingerea incendiilor cu apă, spumă, bioxid de carbon etc., vor fi întreţinute in bună stare de funcţionare, conform anexei 2 din partea a II-a, asigurându-se în mod permanent debitele şi presiunile necesare pentru stingere şi dotare corespunzătoare cu accesorii de intervenţie, în caz de incendiu.
10.2.2. Întreţinerea şi repararea instalaţiilor speciale de stingere a incendiilor se vor face de către echipele de revizie specializate, care vor face verificări periodice pe baza unui grafic stabilit, consemnându-se într-un registru toate defecţiunile ivite şi remedierile efectuate.
10.2.3. Este interzis a se face modificări în construcţia instalaţiilor de către persoane necalificate şi fără acordul proiectantului.
10.2.4. Utilajele şi materialele din dotarea serviciului de pompieri civili vor fi menţinute permanent în bună stare de folosire şi vor fi echipate cu accesoriile necesare.
10.2.5. Este interzisă utilizarea în alte scopuri a instalaţiilor, utilajelor, mijloacelor şi materialelor pentru stingerea incendiilor.
10.2.6. La sursele naturale de apă (râuri, lacuri, iazuri etc.) din apropierea unităţilor se vor amenaja rampe pentru alimentarea maşinilor şi utilajelor de luptă contra incendiilor.
10.2.7. În timpul iernii, la punctele de alimentare cu apă din râuri, lacuri, iazuri, bazine descoperite, se vor amenaja copci. Ele vor fi verificate periodic şi menţinute în stare corespunzătoare.
10.2.8. Rezerva de apă pentru stingerea incendiilor, care se păstrează în rezervoare şi castele de apă, nu va fi utilizată în alte scopuri. Rezervoarele şi castele de apă trebuie să fie prevăzute cu indicatoare de nivel.
10.2.9. Se va asigura în permanenţă accesul la sursele de alimentare cu apă (rezervoare, bazine, hidranţi interiori şi exteriori, copci etc.), precum şi la celelalte instalaţii şi mijloace pentru stingerea incendiilor. Locul acestora va fi marcat cu indicatoare, conform STAS 297.
10.2.10. Rezerva intangibilă de apă pentru stingerea incendiilor, care se păstrează în rezervoare şi castele de apă, nu va fi utilizată în alte scopuri. Aceste rezervoare şi castele de apă trebuie să fie prevăzute cu indicatoare de nivel, precum şi cu posibilităţi de racordare a maşinilor de intervenţie pentru stingerea incendiilor; ele trebuie menţinute în stare bună de funcţionare, în vederea controlării permanente a existenţei rezervei de apă pentru incendii.
Pe rezervorul de apă pentru incendiu se va fixa inscripţia “REZERVOR DE APĂ PENTRU INCENDIU”.
10.2.11. Sursele şi reţelele de alimentare cu apă pentru stingerea incendiilor trebuie astfel întreţinute şi exploatate, încât să fie ferite de îngheţ, iar reviziile şi eventualele reparaţii să se poată face cu uşurinţă şi în cel mai scurt timp, fără să se scoată din funcţiune întreaga instalaţie.
Pentru evitarea îngheţării apei în rezervoarele de apă pentru incendiu, în timpul iernii se va proceda la recircularea apei la rezervoare, controlându-se în permanenţă această recirculare.
10.2.12. Elementele instalaţiilor de apă de incendiu, ca guri de apă, hidranţi etc., care conţin apă şi sunt expuse îngheţului în timpul iernii şi care nu sunt prevăzute cu posibilitate de încălzire cu abur sau cu apă caldă, vor fi protejate împotriva îngheţului.
10.2.13. Căminele în care sunt montate robinetele de închidere de la instalaţiile de apă vor fi protejate, de asemenea, cu materiale izolatoare termice.
10.2.14. Pe conductele instalaţiilor de stingere a incendiilor nu se vor suspenda sau rezema diverse obiecte, materiale şi dispozitive. În apropierea acestor instalaţii nu se vor monta conductoare sau cabluri electrice care vin în contact cu conductele de apă.
Pompele şi hidrofoarele instalaţiilor de alimentare cu apă pentru stingerea incendiilor precum şi agregatele de acţionare (electromotoare, motoare cu ardere internă etc.), vor fi întreţinute în perfectă stare de funcţionare, având asigurate atât alimentarea continuă cu energie sau carburanţi, cât şi încălzirea încăperilor în care sunt adăpostite pe timp de iarnă.
10.2.15. Apa folosită pentru stingerea incendiilor trebuie să nu conţină produse combustibile.
10.2.16. Se vor întocmi instrucţiuni cu privire la modul de funcţionare, utilizare şi întreţinere a instalaţiilor, aparatelor, materialelor etc. pentru stingerea incendiilor, din dotarea unităţii. În instrucţiuni se va include şi schema de funcţionare a diverselor instalaţii de intervenţie in caz de incendiu, pe secţii şi instalaţii tehnologice. Ele vor fi cunoscute de către personalul de întreţinere al instalaţiei.
10.2.17. Se va verifica în fiecare săptămână modul de funcţionare a pompelor care refulează apa de incendiu în reţele, ca şi a conductelor respective, prin ridicarea presiunii în sistem la presiunea necesară. În cazul în care se constată anumite defecţiuni la pompe, manometre, conducte etc., se vor lua măsuri pentru repararea lor. Dacă se va constata la manometre o pierdere de presiune în timpul efectuării probei, se vor lua măsuri de remediere a cauzelor care au provocat pierderea de presiune respectivă.
10.2.18. Conductele instalaţiilor fixe de stins incendiu, prin care se transportă soluţii spumogene corozive, vor fi golite de soluţie şi spălate cu apă imediat după întrebuinţare.
10.2.19. Se va face trimestrial verificarea substanţelor chimice destinate stingerii incendiilor, luându-se măsuri de înlocuire a celor alterate. Păstrarea substanţelor chimice pentru combaterea incendiilor se va face în condiţii care să nu permită alterarea lor.
10.2.20. Pentru accesul la bazine şi la rezervoare a maşinilor de intervenţie la stingerea incendiilor trebuie să se asigure drumuri şi platforme de acces, astfel încât distanţele de la marginea carosabilă până la sursa de alimentare cu apă să fie de maximum 2 m.

10.3. Hidranţi de incendiu
10.3.1. Echiparea cu hidranţi de incendiu interiori a construcţiilor, compartimentelor de incendiu şi a spaţiilor, potrivit scenariilor de siguranţă la foc elaborate, se asigură, după caz, la:
a. construcţiile închise din categoriile de importanţă excepţională şi deosebită (A şi B), încadrate conform legislaţiei în vigoare, indiferent de arie şi număr de niveluri;
b. construcţii publice, administrative şi sociale, cu aria construită de cel puţin 600 m2 şi mai mult de 4 niveluri;
c. clădiri înalte şi foarte înalte, precum şi construcţii cu săli aglomerate, indiferent de ariile construite şi numărul de niveluri;
d. construcţii de producţie sau depozitare din categoriile A, B sau C de pericol de incendiu, cu arii construite de minimum 600 m2, precum şi depozite cu stive înalte (peste 4 m înălţime);
e. construcţii sau spaţii publice, administrative, sociale şi de producţie sau depozitare subterane, cu aria desfăşurată mai mare de 600 m2;
f. parcaje sau garaje subterane pentru mai mult de 20 autoturisme şi cele supraterane închise mai mult de două niveluri.
10.3.2. În funcţie de categoriile de pericol sau riscurile de incendiu, de combustibilitatea şi valoarea construcţiei şi a bunurilor, investitorii pot stabili necesitatea echipării şi în alte cazuri, enumerarea de mai sus fiind minimală.
10.3.3. Amplasarea hidranţilor interiori se face astfel încât fiecare punct din interiorul încăperilor să fie protejat de cel puţin:
- două jeturi: în încăperi sau grupuri de încăperi industriale ce comunică prin goluri neprotejate atunci când acestea se încadrează în categoriile A, B sau C de pericol de incendiu şi au un volum de peste 1000 m3, în clădirile civile cu înălţimi mai mari de 45 m, în depozite comerciale sau industriale, în magazine sau expoziţii cu exponate combustibile, la săli spectacole (numai în sală, scenă, depozite şi atelierele anexe);
- un jet, în celelalte încăperi, inclusiv în cele prevăzute cu instalaţie automată de stingere.
Aceste jeturi trebuie obţinute din hidranţi situaţi pe acelaşi palier şi în acelaşi compartiment de incendiu.
10.3.4. Reţelele interioare care servesc mai mult de 8 hidranţi pe nivel se proiecteză inelare sau cu circuitul închis cu ajutorul a două racorduri la reţeaua exterioară.
10.3.5. Reţelele interioare de hidranţi, având timpul teoretic de funcţionare de 60 minute şi mai mare, se prevăd cu racorduri fixe, amplasate în exteriorul clădirilor pentru alimentarea de la pompele mobile de incendiu.
10.3.6. Accesul la hidranţi nu va fi blocat cu materiale, mobilier sau utilaje, iar cutiile hidranţilor trebuie să se deschidă uşor.
10.3.7. Persoanele care lucrează în secţiile prevăzute cu hidranţi interiori trebuie să cunoască poziţia şi modul de folosire a acestora.
10.3.8. idranţi interiori amplasaţi în locurile unde se desfăşoară activităţi la lumină artificială se vor marca prin iluminat de siguranţă.
10.3.9. Alimentarea hidranţilor exteriori se face din reţelele de distribuţie a apei a localităţilor când se asigură permanent debitele şi presiunile necesare pe timpul normat de funcţionare al instalaţiei.
10.3.10. Alimentarea cu apă a reţelelor de hidranţi exteriori se face din gospodăriile propri de apă alcătuite şi dimensionate corespunzător pentru:
a. construcţii închise de importanţă excepţională şi deosebite (A şi B), indiferent de volum;
b. construcţii şi ansambluri de construcţii civile cu mai mult de două niveluri şi volum construit mai mare de 5000 m3;
c. clădiri înalte, foarte înalte şi construcţii cu săli aglomerate;
d. construcţii subterane civile, de producţie, depozitare, parcaje sau garaje;
e. construcţii de producţie sau depozitare cu volum mai mare de 5000 m3;
f. depozite deschise pentru materiale sau substanţe combustibile, cu aria mai mare de 2000 m2;
g. depozite cu stive înalte.
10.3.11. Se admite asigurarea cu apă direct din bazine, rezervoare şi alte surse naturale cu ajutorul pompelor mobile de stins incendiu (autopompe sau motopompe) din dotarea serviciului propriu de pompieri pentru:
a. construcţii şi instalaţii industriale din categoriile C, D şi E pericol de incendiu, cu suprafaţa incintei mai mică de 20 ha şi care necesită pentru stingerea din exterior un debit de apă de cel mult 20 l/sec;
b. depozite de material lemnos situate în afara incintelor industriale sau a centrelor populate care necesită pentru stingerea din exterior un debit de apă de maxim 35 l/sec;
c. grupuri de clădiri cu maximum 5000 locuitori;
d. colonii de cazare temporară pentru maximum 1000 locuri.
10.3.12. Alimentarea cu apă prin reţelele de hidranţi se poate face prin unul din următoarele sisteme:
a. reţele la care presiunea poate asigura intervenţia la stingere direct de la hidranţi la debitele de calcul;
b. reţele la care presiunea disponibilă la hidranţii exteriori nu poate asigura stingerea directă pentru intervenţie folosindu-se pompe mobile .
10.3.13. Hidranţii exteriori trebuie să permită servirea tuturor punctelor sau obiectelor ce trebuie protejate, considerând raza de acţiune a hidranţilor în raport cu lungimea furtunului:
- maximum 120 m la reţelele la care presiunea asigură lucrul direct de la hidranţi;
- 150 m în cazul folosirii motopompelor şi 200 m în cazul folosirii autopompelor.
10.3.14. Hidranţii se amplasează la minimum 5 m de zidul clădirilor pe care le deservesc şi la 15 m de obiectele care radiază intens căldură în caz de incendiu.
10.3.15. Hidranţii exteriori vor fi dotaţi complet cu accesorii şi materiale necesare, în funcţie de ipotezele de stingere stabilite.
Hidranţii reţelelor de înaltă presiune vor fi dotaţi cu furtun B ( 70 mm) în role de 20 m, cu racorduri şi garnituri de asamblare, ţevi de refulare tip B cu orificii de refulare de  20 mm, chei pentru hidranţi şi hidranţi portativi tip B.
Aceste materiale vor fi păstrate în cutii fixate pe stâlpi lângă hidranţi, pe pereţii construcţiilor sau pe cărucioare mobile adăpostite de intemperii.
10.3.16. Amplasamentul hidranţilor exteriori va fi marcat prin indicatoare, conform STAS 297.
10.3.17. Hidranţii trebuie să fie vopsiţi în culoare roşie şi feriţi de lovituri, iar locul din jurul lor trebuie să fie liber pentru a fi accesibil în caz de nevoie. Capacele şi flanşele hidranţilor vor fi gresate cu regularitate. Filetul trebuie să păsuiască etanş.
10.3.18. Hidranţii exteriori se vor păstra în stare de curăţenie, iar pe timp friguros se vor proteja împotriva îngheţului, fiind goliţi de apă după întrebuinţare. Este interzisă menţinerea apei în aceşti hidranţi, mai ales în timp de iarnă.
În cazul în care golirea hidrantului nu se produce după închiderea robinetului său, se va proceda la desfundarea orificiului de golire, de la partea inferioară a hidrantului, precum şi la eliminarea cauzei care a produs înfundarea orificiului de golire respectiv.
10.3.19. Înainte de începerea perioadei de îngheţ se va controla şi asigura buna funcţionare a robinetului interior şi a orificiului de golire de la baza hidrantului.
Nu este permisă folosirea soluţiei de apă sărată pentru a împiedica îngheţul la hidrant, din cauza efectului coroziv al acestei soluţii.
10.3.20. Reţelele de conducte prin care sunt alimentaţi cu apă hidranţii interiori şi exteriori vor fi menţinute în permanenţă pline cu apă la presiunea de regim a reţelei de apă pentru incendiu.
10.3.21. Vanele (robinetele) de pe conductele care alimentează hidranţii de incendiu vor fi sigilate în poziţie deschisă, pentru asigurarea în permanenţă a debitului de apă şi a presiunii necesare la stingerea incendiilor. În caz de avarii, când este necesară închiderea acestor vane, se va scoate din circuit un număr cât mai mic de hidranţi de incendiu.
10.3.22. Periodic se va face verificarea modului de funcţionare a robinetelor de închidere şi de golire a hidranţilor exteriori, luându-se măsuri de reparare sau înlocuire a celor defecte.

10.4. Instalaţii de stingere cu apă pulverizată
10.4.1. Instalaţiile de apă pulverizată se prevăd pentru:
- stingerea incendiilor de materiale combustibile, solide (lemn, hârtie, textile, materiale plastice);
- protejarea obiectelor împotriva radiaţiei termice emise de un incendiu învecinat;
- prevenirea formării unor amestecuri explozive.
10.4.2. Instalaţiile de stingere a incendiilor cu apă pulverizată şi echipamentele aferente trebuie controlate de către persoane desemnate de conducerea unităţii, care să cunoască întregul sistem, defecţiunile curente şi să fie în măsură a stabili fără întârziere cauza acestora, luând, în consecinţă, măsuri de remediere. Controlul va fi planificat şi executat riguros, constatările respective şi măsurile luate consemnându-se în scris în evidenţele destinate verificărilor profilactice.
10.4.3. Vanele instalaţiilor vor fi sigilate în poziţie normală de funcţionare prevăzută în schemă.
10.4.4. În cazul în care sigiliul este rupt, vana trebuie să fie controlată şi sigilată în poziţie normală. Pentru sigilare se va folosi sârmă subţire ( 1 mm).
10.4.5. Pe vane trebuie să fie marcat clar sensul în care ele se deschid. La vanele subterane acest semn trebuie marcat în căminul de vizitare sau pe placa indicatoare.
10.4.6. Toate vanele trebuie să fie numerotate pentru identificarea şi pentru facilitarea inspectării şi marcate cu indicarea tronsonului sau a instalaţiei pe care o deservesc.
10.4.7. Vanele instalaţiilor trebuie să fie accesibile în orice moment.
10.4.8. Dacă vanele sunt montate la înălţime, trebuie prevăzute scări de acces.

10.5. Instalaţii de stingere cu abur
10.5.1. Orificiile de refulare a aburului de pe conductele pentru stingerea incendiului vor fi verificate lunar, pentru a nu fi obturate sau blocate cu diferite materiale.
10.5.2. Robinetele de acţionare ale acestor instalaţii vor fi uşor accesibile şi prevăzute cu tăbliţe pentru indicarea locului în care se distribuie aburul prin robinetele şi conductele respective.
Conductele de abur pentru incendiu şi robinetele de pe acestea vor fi vopsite în roşu şi inscripţionate.
10.5.3. Robinetele de acţionare vor avea roţi de manevră montate în locuri uşor accesibile.
10.5.4. La instalaţiile de stingere cu abur, furtunurile flexibile vor fi racordate permanent la robinetele de acţionare şi menţinute în bună stare de utilizare, iar ţevile de difuzare a aburului vor fi prevăzute cu mânere izolate termic.
10.5.5. Furtunurile flexibile trebuie astfel racordate la robinete, pentru a asigura jeturi de abur la toate punctele vulnerabile, în caz de incendiu. Ele vor fi păstrate pe suporturi.
10.5.6. Este interzisă punerea în funcţiune a instalaţiilor tehnologice, dacă dispozitivele de abur pentru prevenirea şi stingerea incendiilor sunt descompletate sau defecte.
10.5.7. Înainte de folosirea aburului pentru stingerea incendiului se va proceda la scurgerea condensului din conductele de abur respectiv.

10.6. Instalaţii de stingere cu bioxid de carbon
10.6.1. Instalaţiile de stingere cu bioxid de carbon se vor verifica la darea în folosinţă de către constructor, în prezenţa proiectantului, furnizorului şi a beneficiarului.
Se vor verifica toate elementele instalaţiei, pentru a se asigura etanşeitatea acestora şi acţionarea elementelor de comanda din timpii prevăzuţi în documentaţia respectivă.
Proba se va face numai cu o singură butelie cu bioxid de carbon, urmărindu-se dacă elementul detector automat de incendiu acţionează asupra dispozitivului de deschidere a buteliei pilot. Descărcarea trebuie să asigure în distribuitor suficientă presiune, pentru a se putea acţiona butelia din poziţia cea mai depărtată în raport cu distribuitorul.
10.6.2. Pentru sistemele multiple, probele trebuie făcute pentru fiecare ramură în parte, pentru a controla funcţionarea bună a vanelor selectoare şi a dispozitivelor de interblocare.
În afară de elementele detectoare automate se vor mai proba şi dispozitivele manuale de declanşare.
10.6.3. Probele de concentraţie cu descărcarea întregii cantităţi de gaze trebuie să asigure, după un minut de la începerea descărcării, o concentraţie de 30% pe timp de 20 minute.
10.6.4. Probele de concentraţie mai sunt necesare la sistemul de inundare totală cu gaze şi acolo unde necesarul de gaze nu este sigur. concentraţia necesară se va determina pe baza conţinutului de oxigen maxim permis pentru materialul care creează pericol de incendiu. Mostrele de gaz trebuie luate la cel puţin 60 cm deasupra celui mai înalt punct al spaţiului cu pericol de incendiu.
10.6.5. Zilnic, sistemul se va verifica vizual, dacă toate comenzile sunt în poziţie de acţionare şi dacă nu a apărut un defect fizic evident la nici o parte a sistemului.
Orice defect constatat va fi imediat remediat.
10.6.6. Periodic, conform graficului de verificări, buteliile vor fi cântărite şi, în cazul în care se constată o scădere netă a conţinutului mai mare de 10% vor fi înlocuite.
10.6.7. Periodic, conform anexei 3 din partea a II-a, sistemul va fi controlat în amănunt, făcându-se proba tuturor dispozitivelor de comandă si control.
10.6.8. Sistemul va fi prevăzut cu un mijloc de alarmare acustică, care intră în funcţiune înaintea sistemului de stingere şi are ca scop înştiinţarea personalului ce trebuie evacuat şi a celui care supraveghează funcţionarea sistemului.
Acest sistem se va controla săptămânal.
10.6.9. Buteliile vor fi amplasate cât mai aproape de zona care trebuie protejată, într-un loc uşor accesibil în timpul incendiului.
Se va păstra în depozit un număr de 30% din totalul buteliilor bateriei, pline cu bioxid de carbon rezervă.
10.6.10. La darea în folosinţă a acestor instalaţii, întreprinderea executantă şi beneficiarul vor face instructajul personalului de deservire pe baza “Instrucţiunilor de funcţionare”, care se întocmesc de către proiectant şi se predau odată cu proiectul de execuţie.

10.7. Instalaţii de stingere cu spumă
10.7.1. Instalaţiile de stingere cu spumă trebuie să fie menţinute în stare etanşă şi să asigure conducerea spumei până la luciul lichidelor combustibile. Pentru aceasta se vor asigura accesoriile necesare (tuburi prelungitoare, deversoare etc.).
10.7.2. Substanţele stingătoare sub formă de praf se vor păstra în încăperi uscate şi în condiţii care să nu ducă la degradarea acestora. Substanţele stingătoare degradate se vor înlocui.
10.7.3. Presiunea şi debitul de apă pentru instalaţiile de stingere cu spumă trebuie să asigure realizarea spumei corespunzătoare şi cu coeficientul de înfoiere stabilit.
10.7.4. Electrogeneratoarele şi motogeneratoarele pentru spumă cu coeficient mare de înfoiere trebuie să fie în permanentă stare de funcţionare. Verificarea funcţionării lor se face conform instrucţiunilor de folosire.
10.7.5. Încăperile deservite de instalaţii cu spumă cu coeficient mare de înfoiere trebuie să aibă în permanenţă uşile, ferestrele şi alte goluri închise. Înainte de declanşarea instalaţiilor se va verifica închiderea tuturor golurilor.

10.8. Mijloace de stingere
10.8.1. Mijloacele de stingere a incendiilor (stingătoare, lopeţi, târnăcoape, căngi, vase cu apă etc.) trebuie să fie în stare permanentă de utilizare, amplasate în locuri vizibile, uşor accesibile, la îndemâna personalului care le foloseşte şi ferite de intemperii.
10.8.2. Se interzice amplasarea mijloacelor de stingere a incendiilor în locuri în care pot fi cuprinse de incendiu imediat după izbucnirea acestuia.
10.8.3. Stingătoarele şi rezervoarele cu apă trebuie ferite de îngheţ.
10.8.4. Încărcătura stingătoarelor se verifică periodic, conform instrucţiunilor fabricantului. Pe ele sau pe etichete se marchează data verificării, cine a executat-o şi tipul încărcăturii.
10.8.5. Se interzice utilizarea unor stingătoare deteriorate, corodate, fără supapă de siguranţă, cu supapa spartă, precum şi cu încărcătură necorespunzătoare.
10.8.6. Substanţele pulverulente din stingătoare nu trebuie să fie întărite.
10.8.7. Buteliile cu gaze inerte comprimate trebuie să fie încărcate în permanenţă şi bine închise, iar ventilele acestora sigilate.
10.8.8. Nisipul destinat pentru stingerea incendiilor trebuie să nu fie umed sau să nu conţină materiale cu dimensiuni mari (balast, pietriş etc.).
Lăzile cu nisip se vor acoperi cu capace.

Categories: