SECURITATEA SI SANATATEA LUCRATORILOR

Securitatea şi sănătatea lucrătorilor români sunt protejate în aceeaşi măsură
ca şi cea a lucrătorilor europeni, din punct de vedere legislativ prin intrarea in
vigoare a Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, a Normelor metodologice
de aplicare si a Hotararii de Guvern aparute in cursul anului 2006, ce transpun
directivele specifice in domeniu.
Legea nr. 319-legea securitatii si sanatatii in munca transpune Directiva Cadru
nr. 89/391/CEE si are ca scop ca scop instituirea de măsuri privind promovarea
îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii în munca a lucrătorilor.
Astfel, au fost eliminate prevederile care erau în contradicţie cu legislaţia
europeană în domeniu, precum:
􀂃 metodologia de certificare a calităţii echipamentelor tehnice din punctul de vedere al
securităţii muncii, care constituia o barieră în calea liberei circulaţii a mărfurilor;
􀂃 folosirea sintagmei „protecţia muncii” în locul celei europene „securitatea şi
sănătatea muncii”;
􀂃 sancţionarea contravenţională a angajaţilor;
􀂃 participarea angajaţilor cu până la 50% la plata echipamentului individual de lucru.
Având în vedere transformările de pe piaţa muncii, angajatorii au obligaţia să
asigure protecţia specială a grupurilor sensibile (femei gravide, lehuze sau care
alăptează, tineri, persoane cu dizabilităţi), să asigure acelaşi nivel de protecţie
persoanelor aflate în perioada de verificare a aptitudinilor profesionale în vederea
angajării, persoanelor care prestează activităţi în folosul comunităţii sau activităţi în
regim de voluntariat sau somerilor, pe durata participării la o formă de pregătire
profesională.
La redactarea Legii securităţii şi sănătăţii în muncă s-a ţinut seama de nivelul
actual de conştientizare a angajatorului român faţă de importanţa activităţilor de
prevenire şi protecţie.
De asemenea, prin legea nr. 319/2006 a fost implementat principiul
fundamental european în domeniu potrivit caruia angajatorul răspunde de securitatea
şi sănătatea la locul de muncă:,, Angajatorul are obligaţia de a asigura securitatea
şi sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de munca”.
În cazul în care un angajator apelează la servicii externe, acesta nu este
exonerat de responsabilităţile sale în acest domeniu. De asemenea, obligaţiile
lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca nu aduc atingere principiului
responsabilităţii angajatorului.
În contextul responsabilităţilor sale angajatorul are obligaţia sa ia măsurile
necesare (APIA) pentru:
􀀹 asigurarea securităţii şi protecţia sănătăţii lucrătorilor;
􀀹 prevenirea riscurilor profesionale;
􀀹 informarea şi instruirea lucrătorilor;
􀀹 asigurarea cadrului organizatoric şi a mijloacelor necesare securităţii şi
sănătăţii în munca.
Angajatorul are obligaţia sa implementeze măsurile pe baza următoarelor
principii generale de prevenire:
a) evitarea riscurilor - angajatorul trebuie sa urmareasca evitarea riscurilor: EMca,
tehnologii, organizare
b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
c) combaterea riscurilor la sursa;
d) adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveşte proiectarea posturilor de
munca, alegerea echipamentelor de munca, a metodelor de munca şi de producţie, în
vederea reducerii monotoniei muncii, a muncii cu ritm predeterminat şi a diminuării
efectelor acestora asupra sănătăţii;
e) adaptarea la progresul tehnic;
f) înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce
este mai puţin periculos;
g) dezvoltarea unei politici de prevenire coerente care sa cuprindă tehnologiile,
organizarea muncii, condiţiile de munca, relaţiile sociale şi influenta factorilor din
mediul de munca;
h) adoptarea, în mod prioritar, a măsurilor de protecţie colectivă fata de măsurile de
protecţie individuală;
i) furnizarea de instrucţiuni corespunzătoare lucrătorilor. Instruirea este o
componenta principala a prevenirii si se doreste si trebuie sa fie finalitatea unui proces
care incepe chiar inainte de angajarea in munca a lucratorilor (“sa asigure informarea
fiecarei persoane, anterior angajarii, informarea asupra riscurilor la care e expusa la
locul de munca, asupra masurilor si actiunilor de prevenire).
OBLIGATII ANGAJATORI
􀂙 sa evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv la
alegerea echipamentelor de munca, a substanţelor sau preparatelor chimice
utilizate şi la amenajarea locurilor de munca; sa realizeze şi sa fie în posesia unei
evaluări a riscurilor pentru securitatea şi sănătatea în munca, inclusiv pentru acele
grupuri sensibile la riscuri specifice;
􀂙 sa întocmească un plan de prevenire şi protecţie compus din măsuri tehnice,
sanitare, organizatorice şi de alta natura, bazat pe evaluarea riscurilor, pe care sa
îl aplice corespunzător condiţiilor de munca specifice unităţii;
􀂙 sa decidă asupra măsurilor de protecţie care trebuie luate şi, după caz, asupra
echipamentului de protecţie care trebuie utilizat;
􀂙 să obţină autorizaţie de funcţionare din punctul de vedere al securităţii şi
sănătăţii în muncă, înainte de începerea oricărei activităţi;
􀂙 să înfiinţeze şi să asigure funcţionarea Comitetului de securitate şi sănătate în
muncă;
􀂙 sa ia în considerare capacitatile lucrătorului în ceea ce priveşte securitatea şi
sănătatea în munca, atunci când îi încredinţează sarcini;
􀂙 sa asigure ca planificarea şi introducerea de noi tehnologii sa facă obiectul
consultărilor cu lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora în ceea ce priveşte
consecinţele asupra securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, determinate de alegerea
echipamentelor, de condiţiile şi mediul de munca;
􀂙 sa ia măsurile corespunzătoare pentru ca, în zonele cu risc ridicat şi specific,
accesul sa fie permis numai lucrătorilor care au primit şi şi-au insusit instrucţiunile
adecvate;
􀂙sa ia măsurile necesare pentru: acordarea primului ajutor, stingerea
incendiilor, evacuarea lucrătorilor;
􀂙 sa decidă asupra măsurilor de protecţie care trebuie luate şi, după caz, asupra
echipamentului de protecţie care trebuie utilizat;
􀂙sa ţină evidenta accidentelor de munca ce au ca urmare o incapacitate de munca
mai mare de 3 zile de lucru, a accidentelor uşoare, a bolilor profesionale, a
incidentelor periculoase, precum şi a accidentelor de munca, astfel cum sunt definite
la art. 5 lit. g);
􀂙 sa elaboreze pentru autorităţile competente şi în conformitate cu reglementările
legale rapoarte privind accidentele de munca suferite de lucrătorii săi;
􀂙 sa adopte, din faza de cercetare, proiectare şi execuţie a construcţiilor, a
echipamentelor de munca, precum şi de elaborare a tehnologiilor de fabricaţie,
soluţii conforme prevederilor legale în vigoare privind securitatea şi sănătatea în
munca, prin a căror aplicare sa fie eliminate sau diminuate riscurile de accidentare
şi de imbolnavire profesională a lucrătorilor;
􀂙 sa stabilească pentru lucrători, prin fişa postului, atribuţiile şi răspunderile ce le
revin în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca, corespunzător funcţiilor exercitate;
􀂙 sa elaboreze instrucţiuni proprii, în spiritul prezentei legi, pentru completarea
şi/sau aplicarea reglementărilor de securitate şi sănătate în munca, ţinând seama de
particularităţile activităţilor şi ale locurilor de munca aflate în responsabilitatea lor;
􀂙 sa asigure şi sa controleze cunoaşterea şi aplicarea de către toţi lucrătorii a
măsurilor prevăzute în planul de prevenire şi de protecţie stabilit, precum şi a
prevederilor legale în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca, prin lucrătorii
desemnaţi, prin propria competenta sau prin servicii externe;
􀂙 sa ia măsuri pentru asigurarea de materiale necesare informării şi instruirii
lucrătorilor, cum ar fi afişe, pliante, filme şi diafilme cu privire la securitatea şi
sănătatea în munca;
􀂙 sa asigure informarea fiecărei persoane, anterior angajării în munca, asupra
riscurilor la care aceasta este expusă la locul de munca, precum şi asupra
măsurilor de prevenire şi de protecţie necesare;
􀂙 sa ia măsuri pentru autorizarea exercitării meseriilor şi a profesiilor prevăzute
de legislaţia specifica;
􀂙 sa angajeze numai persoane care, în urma examenului medical şi, după caz, a
testarii psihologice a aptitudinilor, corespund sarcinii de munca pe care urmează sa
o execute şi sa asigure controlul medical periodic şi, după caz, controlul psihologic
periodic, ulterior angajării;
􀂙sa ţină evidenta zonelor cu risc ridicat şi specific prevăzute la art. 7 alin. (4) lit.
e);
􀂙 sa asigure funcţionarea permanenta şi corecta a sistemelor şi dispozitivelor de
protecţie, a aparaturii de măsura şi control, precum şi a instalaţiilor de captare,
reţinere şi neutralizare a substanţelor nocive degajate în desfăşurarea proceselor
tehnologice;
􀂙 sa prezinte documentele şi sa dea relaţiile solicitate de inspectorii de munca în
timpul controlului sau al efectuării cercetării evenimentelor;
􀂙 sa asigure realizarea măsurilor dispuse de inspectorii de munca cu prilejul
vizitelor de control şi al cercetării evenimentelor;
􀂙 sa desemneze, la solicitarea inspectorului de munca, lucrătorii care sa participe la
efectuarea controlului sau la cercetarea evenimentelor;
􀂙sa nu modifice starea de fapt rezultată din producerea unui accident mortal
sau colectiv, în afară de cazurile în care menţinerea acestei stări ar genera alte
accidente ori ar periclita viata accidentatilor şi a altor persoane;
􀂙 sa asigure echipamente de munca fără pericol pentru securitatea şi sănătatea
lucrătorilor;
􀂙 sa asigure echipamente individuale de protecţie;
􀂙 sa acorde obligatoriu echipament individual de protecţie nou, în cazul
degradării sau al pierderii calităţilor de protecţie.
Atunci când în acelaşi loc de munca isi desfăşoară activitatea lucrători din
mai multe întreprinderi şi/sau unităţi, angajatorii acestora au următoarele obligaţii:
􀀹 sa coopereze în vederea implementarii prevederilor privind securitatea, sănătatea
şi igiena în munca, luând în considerare natura activităţilor;
􀀹 sa isi coordoneze acţiunile în vederea protecţiei lucrătorilor şi prevenirii
riscurilor profesionale, luând în considerare natura activităţilor;
􀀹 sa se informeze reciproc despre riscurile profesionale;
􀀹 sa informeze lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora despre riscurile
profesionale.
OBLIGAŢII LUCRĂTORI
PRINCIPIU GENERAL: Fiecare lucrator trebuie sa isi desfăşoare activitatea,
în conformitate cu pregătirea şi instruirea sa, precum şi cu instrucţiunile primite
din partea angajatorului, astfel încât sa nu expuna la pericol de accidentare sau
imbolnavire profesională atât propria persoana, cat şi alte persoane care pot fi
afectate de acţiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de munca.
Lucrătorii au următoarele obligaţii:
a) sa utilizeze corect maşinile, aparatura, uneltele, substantele periculoase,
echipamentele de transport şi alte mijloace de producţie;
b) sa utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat şi, după
utilizare, sa îl înapoieze sau sa îl pună la locul destinat pentru păstrare;
11
c) sa nu procedeze la scoaterea din funcţiune, la modificarea, schimbarea sau
înlăturarea arbitrară a dispozitivelor de securitate proprii, în special ale maşinilor,
aparaturii, uneltelor, instalaţiilor tehnice şi clădirilor, şi sa utilizeze corect aceste
dispozitive;
d) sa comunice imediat angajatorului şi/sau lucrătorilor desemnaţi orice situaţie de
munca despre care au motive întemeiate sa o considere un pericol pentru securitatea
şi sănătatea lucrătorilor, precum şi orice deficienta a sistemelor de protecţie;
e) sa aducă la cunostinta conducatorului locului de munca şi/sau angajatorului
accidentele suferite de propria persoana;
f) sa coopereze cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, atât timp cat este
necesar, pentru a face posibila realizarea oricăror măsuri sau cerinţe dispuse de către
inspectorii de munca şi inspectorii sanitari, pentru protecţia sănătăţii şi securităţii
lucrătorilor;
g) sa coopereze, atât timp cat este necesar, cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii
desemnaţi, pentru a permite angajatorului sa se asigure ca mediul de munca şi
condiţiile de lucru sunt sigure şi fără riscuri pentru securitate şi sănătate, în domeniul
sau de activitate;
h) sa isi însuşească şi sa respecte prevederile legislaţiei din domeniul securităţii
şi sănătăţii în munca şi măsurile de aplicare a acestora;
i) sa dea relaţiile solicitate de către inspectorii de munca şi inspectorii sanitari.
Normele metodologice reglementează, de asemenea, comunicarea şi
cercetarea evenimentelor,înregistrarea şi evidenţa accidentelor de muncă şi a
incidentelor periculoase, semnalarea, cercetarea, declararea şi raportarea bolilor
profesionale. În acest sens, sunt prevăzute următoarele obiective principale:
• stabilirea unui sistem coerent şi eficient de colectare a datelor;
• validarea unor metode de comparare în vederea efectuării de analize
statistice, pe diferite criterii;
• asigurarea evidenţei prin care se înregistrează şi se conservă drepturile
ce decurg dintr-un accident de muncă sau boală profesională;
• stabilirea unor măsuri de prevenire şi profilactice pentru evitarea unor
evenimente similare în viitor;
• stabilirea unor proceduri similare la nivel naţional în gestionare
problemelor privind accidentele de muncă şi bolile profesionale.

Categories: